Immanuel Kant – Începutul și sfârșitul. Traducere de Martin Zick. Volumul cuprinde două eseuri foarte puțin cunoscute publicului iubitor de filosofie. Primul, din 1786 – “Presupusul început al istoriei Omenirii”, al doilea – “Sfârșitul tuturor lucrurilor”, din 1794. Scrise dupa celebra triada a “Criticilor”, textele poarta amprenta sistemului kantian de gândire, dar constituie totodată încercări remarcabile de abordare a unor subiecte de larg interes, analizate din perspectiva veșnicei clauze a “condițiilor de posibilitate”. “Istoria naturii începe cu binele, căci este lucrarea lui Dumnezeu – scrie Kant –, iar istoria libertății cu răul, căci este lucrarea oamenilor. Pentru individ, care, în exercițiul libertății privește doar către sine, o astfel de schimbare a fost o pierdere; pentru natură, ale cărei scopuri sunt orientate spre oameni ca specie, a fost un câștig.”
Constantin Dobrogeanu-Gherea – Probleme vitale. Lucrarea încheie celebrul studiu “Neoiobăgia” și constituie prima analiză a vieții sociale a României între 1866 și primul război mondial. “Și doară din cele spuse se vede clar unde rezidă răul țării. O organizație socială și de stat antagonică și contradictorie, care preface instituțiile ei în aparentț și minciună. O viață politică și economică plină de resturi feudale, care nu vor să moară, și bazată pe capitalismul modern, care nu poate încă să trăiască.”
Charles Sanders Pierce – Convingeri și idei. Traducere de Martin Zick. Volumul cuprinde două eseuri – “Fixarea convingerilor” și “Cum să ne exprimăm clar ideile” – primele din seria cunoscută sub numele de “Ilustrări ale logicii științei”, texte despre care se spune să sunt reprezentative pentru opera filosofului apreciat drept fondatorul pragmatismului american. “Este groaznic să vezi cum o singură idee neclară, o singură formulă fără înțeles, care se furișează în capul unui tânăr, va acționa uneori ca un obstacol de materie inertă într-o arteră, împiedicând circulația în creier și condamnându-și victima spre ofilire în plenitudinea vigorii intelectuale și în mijlocul abundenței intelectuale.”
Sigmund Freud – Disconfort în cultură. Traducere de Roxana I. Melnicu. Lucrarea a apărut în 1930, este una de maturitate și investighează mecanismele care mențin coeziunea socială, respectiv contraponderea lor, manifestată prin senzația de disconfort. “Supraeul unui epoci culturale are o origine asemănătoare cu a celui individual; se sprijină pe impresia pe care au lăsat-o mari personalități conducătoare, oameni de o forță spirituală copleșitoare sau cei la care una dintre tendințele umane a găsit configurația cea mai puternică și mai pură, de aceea adesea și cea mai unilaterală.”