pe străzile orașului oamenii se plimbau
cu o carte în mână în traistă sau subsuoară
copiii alunecau pe cărți cu rotile
chelnerii recitau meniul redactat în meșteșugite catrene
frizerii rezumau clienților fascinați ultimul roman apărut vânzătoarele interpretau roluri din ultima piesă de succes polițaii se muiau pe loc și deveneau incredibil de clemenți
la vederea unei cărți oferite cu sau fără dedicație
legile însele erau redactate în versuri albe
iar săptămânal în Casa Țării se organizau fastuoase spectacole de muzică și poezie
la care se înghesuiau nu numai aleșii ori înalții funcționari burjuii reprezentanții păturii mijlocii funcționarii de rând
ci și multă plebe
la ieșire câinii vagabonzi se lipeau de câte unul sau altul
blânzi curtenitori lătrând o serie de rondeluri sonete
ori haiku‑uri faimoase
în urma lor o bună bucată de drum
privirile străinilor însoțeau siluetele unuia sau altuia
părăsindu‑le doar pentru a lumina mai bine marginea –
garduri ziduri balcoane acoperișe din cărți
curți piețe trotuare maidane pardosite cu cărți
din când în când o pală de vânt răsfoiește un tom –
un nor de praf stăruiește în cer o vreme aidoma fumului
de după explozia unei petarde – ușor contrariați câinii
se lasă pe burtă înainte de a face saltul eliberator
cu cărțile sale omul‑de‑hârtie‑cu‑coperți‑de‑carton
a umplut spărturile din zidul grădinii raiului
înainte de a se retrage în munți
între pereții propriei biblioteci
ultimul om dispare îngropat într‑o carte deschisă