“De ce noi, românii, suntem atât de pesimiști? Nu suntem în multe privințe cu nimic mai prejos decât străinii”, a fost prima remarcă pe care a făcut-o un bun prieten când s-a întors din Franța. Toți cei de față l-au contrazis, spunându-i că spre deosebire de alții suntem un popor realist și că situația din țară nu are cum să bucure pe nimeni, mai ales că vom importa o criză pe care nu am creat-o. Atunci am realizat că poate adevărata dramă a României nu se regăsește printre salariile mizere, politicienii corupți și incapabili sau drumurile “cariate”, ci în milioanele de tineri care au încetat să creadă într-un viitor mai bun.
În România anului 2011 este la modă să fii sceptic. Dacă s-ar inventa un buton de “like”, scepticismul și pesimismul ar avea mai mulți fani în rândul tinerilor români decât Coca-Cola, Disney, MTV sau alți “prieteni” de pe Facebook. Încorsetat într-un sistem de educație care se chinuie să se alinieze la standardele europene și cu creierul “spălat” de presa de scandal, tânărul român are tendința de a respinge tot ce vine din România, fie el bun sau rău.
Dacă le întreb pe cunoștințele mele sub 30 de ani de planurile lor de viitor, majoritatea îmi răspund că vor să plece din România. Multe au făcut-o deja. În anii trecuți identificam apropierea Crăciunului după mirosul intens de cozonaci și aroma vinului fiert cu scorțișoară. Astăzi, îmi dau seama că se apropie sărbătorile după numărul de prieteni și de rude care se întorc acasă din străinătate.
Paradoxul este că pe măsură ce generația tânără are o atitudine “bătrânească” deoarece are tendința de a critica mereu situația din România fără a face nimic concret, românii pe ansamblu par un popor “tânăr”, în permanentă tranziție, care refuză să se maturizeze.
Oare la fel gândeau și străbunicii noștri când trupele germane ne invadau țara? Bunicii oare ce spuneau în timpul foametei din 1947? Dar părinții noștri când stăteau la coadă dimineața pentru o sticlă de lapte în anii ’80?
Într-o situație dificilă se află acum și milioanele de greci, spanioli, italieni, francezi și alte națiuni în trecut “privilegiate” ale Europei din cauza crizei datoriilor suverane, dar ei luptă pentru a-și asigura un viitor mai bun, în pofida greșelilor din trecut.
În România, toate proiectele durează mai mult decât în Occident, reformele sunt începute cu întârziere, teancurile de dosare rămân nesoluționate cu anii, iar intervalul de timp cuprins între plata facturilor la întreținere și primirea unui nou salariu se scurge prea lent. Poate vă amintiți filmele SF în care protagoniștii călătoreau în lumi paralele. Românii au trăit în acest an în propriul “univers paralel”, în care timpul se dilată, iar anul nu ar trebui să se măsoare în 365 de zile. Generațiile tinere sunt singurele capabile să scoată țara din această letargie.
De Anul Nou, alături de “La mulți ani!”, vă urez un sincer “Deșteaptă-te, române!”.
Paul Comșa este redactor ZF / business internațional
Opiniile aparțin autorului și nu reprezintă neapărat poziția Ziarului Financiar.