Premierul Emil Boc si ministrul Ion Bazac au facut pentru industria farmaceutica locala in primele 3 luni de mandat ceea ce se astepta de ani buni: a fost aprobata alinierea la norme si directive comunitare legislatia privitoare la metodologia de calcul a preturilor la medicamente. In sfarsit, medicamentele generice si in special cele fabricate in tara se bucura de conditii comerciale pro-concurentiale si asta da o sansa reala de revigorare pentru producatorii domestici, se rasfrange pozitiv asupra mediului concurential, iar pe termen lung specialistii arata clar ca va exista un impact favorabil in administrarea resurselor din sanatate.
Miza politica si sociala a fost enorma, pentru ca in orice guvernare o crestere a preturilor la medicamente nu este privita cu ochi buni; dar oprirea blocajelor functionale generate de inghetarea preturilor medicamentelor la un curs fantezist si a dezechilibrelor marjelor de distributie si retail au creat premise mai realiste pentru a asigura sustenabilitatea producatorilor indigeni de medicamente, care au crezut si cred in potentialul economic al Romaniei si au investit in ultimii 5 ani peste 1 miliard de euro in operatiuni si in dezvoltarea lor. Si, pentru amatorii de statistici, este clar ca si asa preturile la producator ale medicamentelor romanesti raman ridicol de mici, sub o medie de 1 euro pe cutie, urmatoarea tara din lista comunitara fiind Bulgaria cu o medie putin sub 2 euro pe cutie. Intrebarea fireasca este “ce urmeaza?”. Sigur ca noua legislatie trebuie lasata sa functioneze o vreme pentru a urmari si exploata sau corecta evenimentele succesive aplicarii ei. Producatorii de medicamente au avertizat deja ca preturi prea mici pot duce la doua consecinte perverse: oprirea comercializarii unor produse pe piata indigena datorita nivelului sub-standard al profitabilitatii si, poate mai rau, re-exportul unor marci in state comunitare care legitimeaza aceste practici. S-a semnalat de asemenea faptul ca o comparatie a pretului medicamentului generic cu cel al medicamentului original iesit de multa vreme de sub patent este inadecvata. In plus, o comparatie mecanica a preturilor cu cele din tari comunitare care au alte prioritati terapeutice este nepotrivita, pentru ca poate disimula prioritatile reale ale Romaniei. In stransa legatura cu noua strategie de preturi este de asteptat ca transparenta si descentralizarea in alocare, alocarea in sine si controlul alocarii resurselor sa fie aplicate in practica. Fara identificarea reala a prioritatilor terapeutice si implementarea consistenta a unor protocoale medicale si fara informatizarea sistemului si analiza dinamicii prescriptionale, oricate resurse s-ar aloca in serviciile medicale, ele ar ramane neperformante sau insuficiente. Si nu in ultimul rand, mai urmeaza ca intreaga comunitate sa intoarca spatele celor 2 stereotipuri populare ale capitalismului romanesc: “daca este ieftin, nu este de calitate” si “daca nu are o oferta speciala, nu merita cumparat”. In industria farmaceutica nu exista lipsa de calitate si in sanatate nu exista oferte speciale. Dragos Damian este vicepresedinte al Asociatiei Producatorilor de Medicamente Generice din Romania (APMGR)Opiniile aparțin autorului și nu reprezintă neapărat poziția Ziarului Financiar.