Inca de la inceputul anului Alianta PNL-PD a declarat ca doreste alegeri anticipate. Mai intii prin vocea presedintelui Traian Basescu, care vorbea de “intoarcerea la popor”, si mai apoi prin vocile tuturor liderilor PD si PNL.
De fapt, alegerile din noiembrie 2004 nu au dat un rezultat pe deplin clar. La parlamentare, parea ca balanta se inclina spre PSD, insa au venit prezidentialele unde Traian Basescu a transat in favoarea sa si a permis inclinarea balantei spre Alianta. Cert este ca, in parlament, in toata aceasta perioada, echilibrul politic a fost in permanenta foarte fragil, instabil si tot timpul pus sub semnul intrebarii. Nu este deloc o situatie confortabila pentru un guvern care pe deoparte trebuia sa puna in practica propriile promisiuni (cota unica de impozitare etc.), iar pe de alta parte sa recupereze cu viteza maxima gravele ramaneri in urma si nerealizari lasate de PSD in calendarul de aderare europeana. Peste toate s-au adaugat si “gaurile financiar-electorale”, mult mai mari decat se astepta Alianta.
Din acest motiv, PNL, mult mai direct legat de guvernare prin presedintele sau Calin Popescu-Tariceanu in acelasi timp si prim-ministru, a lasat tonul mai moale spunand: anticipatele se fac, nu se anunta, o sa analizam daca este cazul, iar, de la un moment dat, chiar negand necesitatea anticipatelor. Presedintele Traian Basescu si PD au tinut permanent subiectul in atentie declarand anticipatele o necesitate si cautand mecanismul si momentul favorabil declansarii lor. Parea ca timpul scurs risca sa transeze problema: anticipatele nemaiavand nici un rost mai tarziu de aceasta toamna, chiar presedintele Basescu a declarat la inceputul saptamanii trecute ca “pentru anticipate incepe sa fie cam tarziu”.
Picatura care a umplut paharul sau pretextul asteptat a venit de la decizia fara noima a Curtii Constitutionale. Aceasta ultima reduta a tot ce are mai comunist si mai rau justitia romaneasca adaposteste, ascunsi in spatele robelor visinii, politicieni terminati de la PSD, gata insa sa slujeasca in continuare partidul pentru sinecura ce-au primit pentru 9 ani. Ei s-au grabit sa amputeze reforma in justitie, mai ales acolo unde ii interesa personal, stopand astfel masuri convenite si asteptate de UE. De fapt, PSD a crezut ca poate sa conduca tara fara sa fie la guvernare prin presedintii celor doua Camere si prin Curtea Constitutionala la nivel central si prin toti activistii mascati in functionari publici la nivel local.
O idee “brilianta” pentu PSD: avem puterea, vamuim orice decizie, incurcam orice program, dar nu avem nici o responsabilitate! Legal, Alianta nu putea raspunde decat printr-un gest politic de forta: alegerile anticipate. Daca la urne electoratul va credita Alianta cu peste 50% din sufragii asa cum arata ultimele sondaje, atunci ea va putea sa formeze singura sau impreuna cu UDMR un guvern foarte puternic, stabil, bazat pe o majoritate confortabila in parlament. Un astfel de guvern ii trebuie Romaniei in aceasta perioada cand trebuie luate foarte repede masuri uneori dure si nepopulare, dar absolut necesare pentru atingerea principalului obiectiv: integrarea in UE. Drumul este fara intoarcere, iar calendarul este stabilit: saptamana aceasta (14, 15 iulie) guvernul demisioneaza si va demisiona de cate ori este necesar in urmatoarele 60 de zile ca, la capatul lor, presedintele Romaniei sa poata, constitutional, sa dizolve parlamentul. Cum campania electorala va fi una scurtata la jumatate (15 zile), inseamna ca putem sa ne asteptam sa fim chemati la urne in 2 octombrie si sa avem noul parlament si noul guvern pana la 15 octombrie.
Radu Berceanu este senator PD
Opiniile aparțin autorului și nu reprezintă neapărat poziția Ziarului Financiar.