În vârful piramidei puterii/ de Ziarul de duminică

Nicolae C. Nicolescu

Cea mai amplă, riguroasă și, totodată, cea mai recentă lucrare consacrată biografiilor celor care, situați la vârful piramidei puterii, au condus destinele României de la făurirea statului național până în 2011, a văzut de curând lumina tiparului la Editura Meronia sub semnătura istoricului Nicolae C. Nicolescu. Din Antichitate se tot repetă că, fără a-ți cunoaște trecutul, nu poți înțelege epoca pe care o trăiești și nu poți trasa linii care să te ghideze în viitor. Hegel adăuga, către 1800, că este păcat de toate lecțiile pe care ni le oferă cu atâta dărnicie trecutul, istoria, de la care nimeni nu încearcă și nu reușește să învețe câte ceva.

Lucrarea aceasta ne oferă o istorie a României moderne și contemporane condensată în portretele conducătorilor ei. Ea încearcă să răspundă fără idei preconcepute, afirmă autorul, la întrebarea în ce măsură cei ajunși în vârful piramidei puterii, grație calităților lor, șansei, hazardului sau pe căi oculte s-au identificat și au servit interesul național sau și-au subordonat eforturile intereselor înguste de partid sau ale unor puteri străine, cu urmări păgubitoare pentru integritatea și progresul poporului român.

Ca orice sinteză enciclopedică, oferă și un câmp larg analizelor cantitative. Parcurgând enciclopedia de față, constatăm că în cei 150 de ani de la constituirea statului național, România a avut 14 șefi de stat și 61 prim-miniștri. Cu 48 de ani și câteva luni, Carol I deține recordul absolut al exercitării neîntrerupte a puterii de către un șef de stat, urmat de Nicolae Ceaușescu, cu 22 de ani.

După cel de-al Doilea Război Mondial, 4 dintre șefii de stat au îndeplinit, în momente diferite, și funcția de șefi ai guvernului. Petru Groza a fost inițial prim-ministru (1945-1952), pentru ca apoi să ocupe funcția de șef al statului, în vremea respectivă ca președinte al Prezidiului Marii Adunări Naționale (1952-1958). Gheorghe Gheorghiu-Dej, atotputernicul șef al Partidului Comunist Român, a fost premier (1952-1955), pentru ca apoi, sub titulatura de președinte al Consiliului de Stat, să devină șef al statului (1961-1965). Președinte al Consiliului de Miniștri (1955-1961), Chivu Stoica a ocupat ulterior, ca președinte al Consiliului de Stat (1958-1961), demnitatea de șef al statului. Ion Gheorghe Maurer, inițial șef al statului (președinte al Prezidiului Marii Adunări Naționale între 1958 și 1961), a rămas până astăzi cel mai longeviv prim-ministru al României (1961-1974).

Generalul Gheorghe Argeșanu, cu cele șapte zile în fruntea guvernului în 1939, rămâne deținătorul celui mai scurt mandat. Capriciile istoriei au făcut însă ca el să plătească, un an mai târziu, cu viața efemera sa trecere prin înalta politică.

Trei șefi de guvern au aparținut aceleiași familii: Alexandru G. Golescu (1819-1881), este văr al fraților Ștefan (1809-1874) și Nicolae Golescu (1810-1877), ambii fii ai reputatului cărturar Dinicu Golescu. Cea mai ilustră familie de oameni politici români poartă numele de Brătianu. De numele a doi dintre cei patru prim-miniștri pe care i-a dat – Ion C. Brătianu și fiul său Ion I. C. Brătianu – se leagă două momente cardinale ale istoriei moderne – proclamarea suveranității de stat în 1877 și Marea Unire din 1918.

În lungul șir al șefilor de guvern întâlnim numele unor străluciți oameni de cultură sau de știință – Ion Ghica, Mihail Kogălniceanu, Nicolae Iorga, Octavian Goga sau Petre S. Aurelian și Nicolae Kretzulescu, care, într-o sferă îndepărtată de preocupările lor cotidiene, au desfășurat o activitate respectabilă.

Trei prim-miniștri în funcție au căzut victime unor atentate: Barbu Catargiu în 1862, Ion G. Duca în 1933 și Armand Călinescu în 1939, iar doi șefi de stat au sfârșit în fața plutonului de execuție: Ion Antonescu (1946) și Nicolae Ceaușescu (1989).

Iana Matei, în colaborare cu Anne Berthold

De vânzare: Mariana, 15 ani

Editura RAO

O poveste care ne privește pe toți, o poveste cutremurătoare depre lumea în care trăim. Iana Matei a ajutat 420 de tinere să se reintegreze în soci­etate, după ce au fost recuperate de la traficanți. Autoarea a devenit o femeie celebră în toată Europa și nu numai. În Franța, s-au epuizat deja trei tiraje ale acestui titlu. Iana Matei s-a născut în Orăștie, județul Hunedoara, s-a stabilit în Australia în 1990, revenind în țară opt ani mai târziu. În 1999, a în­ființat organizația non-guvernamentală Reaching Out, în urma unor proiecte desfășurate în Aus­tralia, referitoare la ajutorarea copiilor străzii.

“Țările din Europa de Est au devenit principalele exportatoare de fete în Uniunea Europeană – declară Iana Matei. Conform puținelor studii pe care le avem, în prezent 300 000 de femei se prostituează în Vest. Cât despre numărul celor care sunt vândute… Toate acestea se petrec sub ochii noștri, pe străzile noastre, în barurile noastre, în parcările orașelor noastre. Oficial, autoritățile, reprezentanții legii, politicienii se plâng. În realitate, procesele in­tentate traficanților de carne vie sunt rarisime. Îmi dedic viața tuturor acestor fete care au cunoscut infernul, pentru a le asigura un loc unde să se refugieze dacă reușesc să fugă. Dacă nu le-aș ajuta eu cine să o facă?”

Iana Matei a fost aleasă de Reader’s Digest Europeanul anului 2010 și a primit suma de 5 000 de dolari din partea Reader’s Digest, pentru a investi în organizația pe care o conduce.