De curând, Editura Art – o instituție care se ocupă constant de tipărirea unor “cărți frumoase” – a publicat un album coordonat de Robert Adkinson și dedicat simbolurilor sacre*.
Chiar dacă subiectul a fost harnic exploatat în spațiul editorial românesc, poate că niciodată nu a fost atât de profesionist “pus în pagină” ca în această enciclopedie vizuală. Textul, fără să aducă lumini noi asupra problemei simbolului, simbolismului și simbolizării, este onest și exact, documentat cu rigoare și articulat didactic, fără elanuri eseistice fastidioase. Acoperă trei categorii de manifestare a simbolului (popoare, religii și mistere) și evidențiază elemente ritualice, mitice și de spiritualitate, atât din tradiția orientală, cât și din cea occidentală.
Dar calitatea numărul unu a volumului stă în forța de impact a ilustrațiilor sale (770 de planșe, dintre care 595 color), în calitatea reproducerilor și în layout-ul aerisit, care fac din lectură un exercițiu delectant, nu doar instructiv. E o călătorie în infinita lume a simbolurilor dar și în arta tradițională, o călătorie care începe în vremea Egiptului, Chinei și budismului antic, și se isprăvește între arcanele enigmatice ale Tarotului. De la vechile papirusuri egiptene sau cenotafuri grecești la stelele aztce și basoreliefurile extrem orientale sau la incunabulele protocreștine, albumul e o invitație la revizitarea marii arte a lumii, prin intermediul acelor însemne – grafice, sculpturale sau arhitecturale – prin care omenirea a încercat să comunice cu divinul.
“Simbolurile sacre ale tradiției antice ne conduc spre esența a ceea ce înseamnă să fii om. Această carte este un compendiu vizual al eforturilor fără sfârșit ale oamenilor de a explica și de a stăpâni universul înconjurător”, ne spune editorul.
*) Robert Adkinson (coordonator), Simboluri sacre, Editura Art, București 2001