“Apa neagră” de Joyce Carol Oates pornește de la un fapt divers care a zguduit America, iar scandalul l-a declanșat Ted Kennedy, fratele mai mic al lui JFK. Povestea este simplă: în seara zilei de 4 Iulie, tânăra Kelly Kelleher aflată la o petrecere acceptă propunerea senatorului să-l însoțească, dar băutura și siguranța de sine a celui de la volan provoacă tragedia: Toyota ce rulează pe un drum prost derapează și cade în râul întunecat.
Senatorul reușește să iasă din mașină, dar ea rămâne blocată acolo și se sufocă lent. Idila așteptată, șansa unei aventuri cu politicianul din clanul celebru se transformă pentru fată în coșmar. Senatorul o abandonează, iar tânăra își trăiește agonia, așteptând să fie salvată, încrezătoare în bărbatul cuceritor și sigur de sine, unul dintre cei mai puternici oameni ai țării.Cititorul descoperă deosebirile uriașe dintre cei doi: fata este optimistă, inocentă și naivă, iar senatorul – laș, calculat și egoist. În balanță se află așadar politicianul și calitățile ce îi asigură succesul (spiritul practic, decizii luate la rece, ușurința de a se debarasa de un om, de a se concentra doar asupra salvării sale din orice situație, prioritatea acordată carierei politice) și visele dulci și iluziile unei tinere oarecare, dar îmbibată și ea de ambiție.
Joyce Carol Oates renunță la intrigă, iar tensiunea cărții se naște treptat din atmosfera de apăsare, sufocarea într-un spațiu închis simțite de Kelly Kelleher. Cititorul se vede silit să empatizeze cu personajul, fiindcă spaima de moarte ne este comună tuturor, prin tragedia trăită de tânăra care trebuie să-și înfrunte moartea, singură, într-un loc străin.
Fata nu renunță la speranță. Își pune întrebări despre sfârșitul ce se apropie, urmate de autosugestia că nu poate muri acum, nu în felul ăsta. Și atunci, parcă pentru a înșela moartea sau doar așteptarea ei, ea își deapănă amintirile, rememorează momente ale vieții studențești, legăturile cu membrii familiei și cu prietenii, până ajunge la trecutul imediat: petrecerea unde l-a întâlnit pe Senator.
De ce a ales Joyce Carol Oates un asemenea subiect? Cartea, mai curând nuvelă sau microroman, a apărut în 1992. Probabil întâmplarea a revenit periodic în atenția presei, pentru că frecvent s-a scris despre blestemul abătut asupra familiei Kennedy, în variate împrejurări. Accidentul care a blocat drumul lui Ted Kennedy spre Casa Albă părea că ține de un soi de fatalitate, dar intenția cărții este alta.
Scriitoarea despoaie de carismă pe senator (a se citi Kennedy și orice politician) pentru a înfățișa cinismul și egoismul pe care se bazează cariere, demontează și iluziile celor ce-i votează ori susțin. Și mai ales induce sugestia că puterea este afrodisiacul suprem, care le poate aduce tinerelor ambițioase nu doar salturi în carieră, ci și un sfârșit teribil.
“Apa neagră” declanșează o stare de frustrare, stârnește curiozitatea cititorului care vrea să știe nu doar întâmplarea ce formează nucleul cărții, ci detalii și mai ales urmări. Și o sumară documentare îi arată că tânăra care și-a pierdut viața se numea Mary Jo Kopechine, că a făcut studii politice și dorea să lucreze pentru cei din clanul Kennedy, fascinată de forța și carisma lor ca politicieni.
Dar abia faptele ulterioare îngrozesc. Ancheta asupra accidentului a dovedit că Ted Kennedy s-a întors la petrecerea pe care o părăsise ca să-și cheme avocatul în loc să ceară ajutorul poliției, grijuliu față de reputația și cariera lui. Ancheta a stabilit și că Mary Jo Kopechine a supraviețuit în apă datorită unei pungi cu aer din mașină, că ar fi putut fi salvată, dacă ar fi primit rapid ajutor.
Ted Kennedy a fost pedepsit cu două luni de închisoare cu suspendare, dar scandalul ce a urmat i-a închis calea spre funcția de președinte. Dar, ca o “compensație”, a rămas vreme de patru decenii senator american… Ce s-a petrecut în conștiința lui Ted Kennedy ar fi alt subiect, pe care Joyce Carol îl strecoară, perfid, în mintea cititorului, ca să-l imagineze, și poate îl oferă altui autor ca să-l scrie.
Joyce Carol Oates, Apa neagră, traducere din limba engleză de Cristina Ilie, Editura Polirom, 2011, 176 pag.