Incepe sfarsitul interventiei americane din Irak?

Intrarea in atributii a noului guvern irakian si dezbaterile de la ONU asupra unei noi rezolutii in Irak indica o oarecare limpezire a lucrurilor in privinta timpului pe care sa-l mai petreaca trupelor straine in Irak.
Nu se poate vorbi inca de o retragere americana din aceasta tara, dar sunt semne ca prezenta trupelor straine pe teritoriul Irakului va capata un termen limita. Asta nu inseamna nici ca razboiul ca atare se va sarsi in aceasta tara, cata vreme mai sunt atatea nemultumiri adunate in sanul celor mai importante dintre etniile care traiesc in Irak.
Noul guvern interimar, care ar fi trebuit sa-si intre in atributii la 30 iunie, si-a inceput activitatea acum doua zile, din momentul in care a depus juramantul, ceremonie anuntata oficial in ultima clipa, din motive de securitate. Se pare ca alcatuirea acestui guvern, ca si nominalizarile de presedinte si vicepresedinte, satisfac, in mare, comunitatea internationala, care, la nivelul declaratiilor oficiale, a salutat evenimentul. Este, de fapt, o reprezentare fidela a mozaicului de etnii si de doctrine religioase din Irak.
Se pare ca americanii nu au fost pe deplin multumiti ca nu si-au putut impune un senioor intr-ale politicii, un apropiat al lor, pe Adnan Pachachi ca presedinte, dar au salutat la modul sportiv decizia fostului Consiliu de guvernare, care a negociat indelung sub medierea emisarului ONU. numirea noului presedinte. Un apropiat al Statelor Unite este insa viitorul premier, Iyad Allawi, apropiat si de CIA, si de serviciile secrete britanice, cel care s-a grabit sa dea o mana de ajutor SUA in privinta problemei-cheie pe care o are acum Irakul – vor mai ramane sau nu in Irak trupele straine, indeosebi cele americane, pentru ca acestea sunt cele mai numeroase?
Astfel, Allawi a declarat ca, desi doreste suveranitatea deplina a poporului american, date fiind pericolele care pandesc acest stat pornit pe calea democratizarii- de la terorism la razboi civil, ar fi nevoie de ajutorul militarilor straini, de al trupelor SUA, pentru ca securitatea noului stat sa fie asigurata.
Aceasta este, de fapt, principala problema pe care o dezbate in aceste zile Organizatia Natiunilor Unite. Este vorba despre cea de-a doua rezolutie a ONU privind Irakul. De data aceasta, in discutie se afla timpul pe care il mai pot petrece trupele straine pe teritoriul irakian dupa ce suveranitatea va fi fost transferata autoritatilor locale, dupa ce vor fi avut loc alegeri si se va fi votat o noua Constitutie. Cu alte cuvinte, dupa ce misiunea pe care au enuntat-o initial autoritatile americane va fi indeplinita. In primul proiect de rezolutie, redactat de americani si britanici, nu s-a specificat o data precisa pentru finalul operatiunilor straine, cu trupe active in numar de 160.000 la ora actuala. Noua formula vorbeste despre acordarea fortelor americane de autoritate care sa le permita sa ia orice masura necesara pentru asigurarea stabilitatii in Irak. Nu se spun, totusi, despre ce fel de relatii va fi vorba intre guvernul interimar si fortele militare multinationale – mai precis, nu se stie inca cine i se va subordona cui.
Proiectul, in a doua varianta, vorbeste despre cresterea progresiva a autoritatii guvernului irakian, pentru ca, in final, sa detina intrutotul controlul asupra strategiei de securitate a acestei tari. Tari ca Franta, China si Rusia (toate cu drept de veto in Consiliul de Securitate) cer ca autoritatile irakiene sa nu le fie subordonate fortelor americane. Algeria, care este membru nepermanent in Consiliul de Secritate al ONU, a cerut explicit ca orice soldat irakian sa aiba dreptul sa refuze vreun ordin venit din partea comandantilor americani.
Statele Unite par sa fie inflexibile in aceasta chestiune, spunand, prin intermediul unui diplomat de rangul al doilea de la misiunea sa la ONU, James Cunningham, ca o asemenea precedere nu este negociabila.
Un vot asupra acestei rezolutii va fi exprimat mai tarziu decat primul termen stabilit – 6 iunie. Motivul este unul obiectiv – este data la care vor fi aniversati cu mare fast 60 de ani de la debarcarea aliatilor in Normandia, este data la care soarta celui de-al doilea razboi mondial s-a intors impotriva nazistilor.
Intre timp, apar tot mai multe semnale ca opinia publica sau liderii politici din tarile care formeaza coalitia militara multinationala din Irak isi schimba pozitia. Astfel, in Cehia, ministrul apararii, Miroslav Kostelka, a spus ca doreste ca politistii militari pe care i-a trimis tara sa in Irak sa se intoarca pana la finele anului. Presa ceha comenta ieri ca o astfel de decizie ar fi dezamagitoare, cata vreme Cehia a trimis oricum mai putini oameni decat promisese initial.
In Marea Britanie, unde se vorbeste intens, la nivel oficial, despre suplimentarea efectivelor din Irak, sondajele de opinie arata ca britanicii vor, in proportie de 50%, ca trupele lor sa se intoarca acasa. Asa cum si portughezii care vor acest lucru s-au inmultit in ultima vreme. adelina.radulescu@zf.ro