Specialiștii din domeniu spun la unison că România are nevoie de ele, iar cele mai recente date privind evoluția șomajului sunt un argument în plus de susținere, dar cu toate acestea marile proiecte energetice nu reușesc de ani buni de zile să prindă contur. În martie anul acesta, statul trebuia să știe cu cine va începe construcția hidrocentralei de un miliard de euro Tarnița-Lăpuștești.
Acest proiect ar crea 4.000 de locuri de muncă și ar permite integrarea în siguranță în special a proiectelor eoliene contribuind semnificativ la securitatea energetică a României. Din martie însă, România a schimbat două guverne, așă că a mai rămas puțin timp pentru autorități pentru a alerga după investitori astfel încât să pună pe picioare unul dintre cele mai ambițioase proiecte locale.
La fel stau lucrurile și cu reactoarele 3 și 4 de la Cernvodă, un alt megaproiect de 4 miliarde de euro. Construcțiile trebuia să înceapă în toamna anului 2010, dar după ce 4 din cei șase investitori s-au retras, statul încă se mai chinuie să aducă firme interesate de acest proiect. Între timp, România continuă să funcționeze cu termocentrale și hidrocentrale cu durata de viață depășită, cel mai grav lucru fiind că nici măcar în acest moment nu există o strategie energetică fermă prin care să se stabilească direcțiile de dezvoltare pentru acest sector strategic.