Dinu C. Giurescu
România în timpul lui Gheorghe Gheorghiu Dej
Editura enciclopedică
Sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial a adus României o schimbare dramatică în viața de zi cu zi. Uniunea Sovietică, cu acordul tacit și sprijinul celor 1.000 de comuniști români, a aruncat la gunoi instituțiile democratice ale Statului și l-a silit să abdice pe suveranul țării, regele Mihai.Conducătorul acestora, Gheorghe Gheorghiu-Dej, bazându-se pe instituțiile de forță ale armatei sovietice, a introdus teroarea (zeci de mii de oameni aruncați în pușcării fără judecată).
Până în decembrie 1989 istoria contemporană a fost redată potrivit cu versiunile succesive emise de Secția propagandă a Comitetului Central, potrivit cu interesele politice ale grupului conducător.
După 1989 s-a produs reacția normală – a publicului, cât și a cercetării – de a ști ce va fi fost. Sute de volume și mii de studii și articole au adus informații și interpretări privind atât etapa pregătitoare: 6 martie 1945-30 decembrie 1947, cât și regimul instaurat după această dată sub controlul total al Partidului (Muncitoresc) Comunist Român. Etapă care a durat 42 de ani. Numele său oficial a fost Regimul democrat-popular (1947-1965) și apoi socialist (1965-1989).
Oamenii de specialitate dispun astăzi de o amplă bibliografie pentru cunoașterea celor 42 de ani, care crește sistematic.
„Pentru publicul larg, pentru mass-media, pentru cadrele didactice, elevi și studenți, pentru oricine doritor să afle repede, cât mai precis și clar, esențialul din ce va fi fost și de ce, am redactat volumul de față.
Lucrarea cuprinde intervalul 30 decembrie 1947 – martie 1965, când statul era numit Republica Populara Română, iar personalitatea dominantă a fost Gheorghe Gheorghiu-Dej, cu aderenții săi la vârf și în ierarhia aferentă.
Informația are ca temei – informație și bibliografie – volumul X din Seria Istoria Românilor, apărut în noiembrie 2013 sub egida Academiei Române, Secția de științe istorice și arheologice.
Transformarea radicală a societății, marile încercări și dureri, impunerea unui model nou – de sorginte sovietică – pe toate planurile și eliminarea întocmirilor firești, tradiționale, toate au avut loc în anii lui Gheorghe Gheorghiu-Dej. Acești ani sunt înfățișați în acest volum.
Cu atât mai mult cu cât după 1990, accentul a fost pus pe cârmuirea lui Nicolae Ceaușescu, iar etapa precedentă a rămas, ca percepție, pe un plan secund.”
Dinu C. Giurescu
Uzurpatorii
România în 1945
Editura enciclopedică
Perioada 6 martie 1945 – 7 ianuarie 1946. Ediția a doua.
Dinu C. Giurescu (n. 1927), licențiat al Facultății de Istorie, Universitatea București, doctor în istorie al aceleiași facultăți, membru corespondent al Academiei Române (1990), academician (2002), cu o activitate de peste 40 de ani în învățământul superior, autor a numeroase contribuții – studii și volume – privind istoria românilor, publicate în țară și peste hotare. În ultima vreme, a acordat o atenție sporită perioadei de instaurare și a primilor ani de regim comunist în România.
Printre numeroasele sale lucrări putem cita: Guvernarea Nicolae Rădescu; Uzurpatorii; Falsificatorii; Lichidatorii; coordonator și autor al volumelor IX, România în anii 1940-1947, și X, România în anii 1948-1989, din Tratatul de istorie al Academiei Române.
La 6 martie 1945 depunea jurământul, în fața Regelui Mihai I, guvernul impus prin ultimatumul și șantajul exercitat de Andrei Ianuarievici Vîșinski, în numele conducerii de la Moscova.
Mai târziu, la 4 și 5 februarie 1946, oficialii de la Washington și Londra recunosc executivul impus cu 11 luni înainte la București și hotărăsc să reia relațiile cu acesta.
Cele trei lucrări: Uzurpatorii, Falsificatorii și Lichidatorii se înscriu în proiectul Editurii Enciclopedice de a oferi cititorului o analiză de ansamblu privind instaurarea regimului comunist în România.
Se schimbase ceva între timp în alcătuirea guvernului?
În fond, nimic. Titularii departamentelor cheie – Internele, Justiția, Armata, Propaganda (Informațiile), Transporturile, erau conduse de lideri comuniști – iar celelalte ministere de subordonați ai acestora (cu excepția Externelor, a Economiei și Finanțelor).
Pro forma, au fost incluși doi miniștri fără portofoliu, fără atribuții anume, ca reprezentanți ai partidelor Național-Țărănesc (Iuliu Maniu) și Liberal (C.I.C. Brătianu).
În România însă, avuseseră loc importante schimbări, care prevesteau dramaticele răsturnări ce vor urma începând cu 1947.
Guvernul de la 6 martie și-a consolidat puterea în așa măsură încât administrația centrală și teritorială, poliția, jandarmeria, armata, informațiile (cu impunerea unei duble cenzuri) și comunicațiile erau controlate de Partidul Comunist Român.
Dominația – chiar dacă nu devenise totală – era atotcuprinzătoare, cu perspectiva de a deveni ireversibilă.
În 1945, P.C.R. a uzurpat, a acaparat în mod fraudulos controlul statului român.
Cum a fost posibil ca țara să intre – silită – în tipare ce erau respinse de cel puțin 90% din locuitorii ei?
Prin ce mijloace a acționat P.C.R.? Cum au reacționat partidele tradiționale, interzise de facto? Dar Suveranul? Dar reprezentanții sovietic, american și britanic din București, cât și oficialii de la Moscova, Washington și Londra?
Ce sperau și cum vedeau oamenii politici și opinia publică din România evoluțiile interne și externe?
Volumul de față caută răspunsuri la realitățile anului 1945, la cauzele și efectele desfășurărilor de atunci.
Analiza se întemeiază pe documente diplomatice inedite din Arhiva Națională Washington D.C., pe cele – inedite sau edite – din Arhiva Națională Istorică Centrală a României, pe relatări din presa timpului, pe memorialistică.
Analiză în care interpretările și părerile exprimate atunci sunt înfățișate în paralel cu proiecțiile de astăzi ale acelorași evenimente.
* * *
„După cel de-al Doilea Război Mondial istoria națională a cunoscut mutații decisive cauzate de intrarea brutală a comunismului în viața românilor. Trilogia prezentă – Uzurpatorii, Falsificatorii și Lichidatorii înfățișează – pe baza unei bogate documentații interne și externe, dar și a unei experiențe de o viață trăită pe aceste meleaguri – modul în care o mână de activiști comuniști, cu susținerea largă a ocupantului sovietic, având acceptul tacit al puterilor occidentale, a uzurpat puterea în stat în 1945, prin impunerea guvernului dr. Petru Groza, a falsificat grosolan rezultatul alegerilor din noiembrie 1946, iar în decembrie 1947 a lichidat monarhia – instituție fundamentală a României moderne.
Pe toată durata cercetării am avut sprijinul constant al profesorului Stephen Fischer-Galați, profesor emiritus al Universității Boulder din Colorado și care, din păcate, nu se mai află astăzi printre noi.”