Distinsă cu mai multe premii canadiene, Madeleine Thien a primit de curând și Premiul Festivalului Zile și Nopți de Literatură de la Neptun, ediția a noua, 2010, ajungând acum și în atenția publicului larg de la noi. Cititorii pasionați au descoperit-o de anul trecut, la Bookfest 2009, când i-am prezentat romanul “Certitudini”, a cărui apariție o așteptam deja după ce o descoperisem ca una dintre revelațiile recente ale romanului din secolul XXI și am avut surpriza să o găsesc selectată în colecția “Raftul Denisei”.
Madeleine Thien face parte din specia de scriitori care aparțin mai multor spații culturale, fără ca vreunul dintre ele să și-l poată revendica absolut și total, ori, mai cinstit spus, care își aparțin doar lor înșile. Face parte din aceeași familie cu Tash Aw (“Fabrica de mătase”, Humanitas fiction, 2009) și Tan Twang Eng (“Darul ploii”, Editura Trei, 2010), pentru că vine dintr-o lume cvasinecunoscută pentru noi, Malaezia, dar se deosebește însă de amândoi prin depășirea localismului și a exotismului.
Biografia ei exterioară și interioară este cumva simptomatică pentru secolul în care s-a născut și cel în care scrie. Provine dintr-o familie mixtă, mama fiind malaeziană și tatăl chinez, apelând la engleză ca limbă a comunicării, au pasionat-o de timpuriu dansul și scrisul. A crescut la Vancouver, a studiat la University of British Columbia, a călătorit și a trăit în mai multe locuri (Olanda, Canada). În 2000, Madeleine Thien călătorește în Indonezia și aici recuperează fragmentele unui timp trecut, cu evenimentul ce nu s-a șters din memoria colectivă: ocupația japoneză.
Romanul “Certitudine” pendulează între locuri, timpuri și lumi, iar personajele se află parcă într-o perpetuă căutare. Ansel, cel ce a pierdut-o pe femeia iubită, Gail Lim, pornește într-o explorare care să-i lumineze neliniștile și investigațiile ei, Gail însăși ajunge din Canada în Olanda, încercând să afle secretele care au umbrit căsnicia părinților ei, iar întoarcerile în timp duc pe alt continent, la Jakarta și Sandakan, în anii ocupației japoneze.
Scrisoarea primită de Matthews, tatăl ei, cu vestea că Ani, prietena din copilărie, a murit declanșează căutarea, din care pornește lanțul descoperirilor: iubirea tatălui ei pentru fata care a împărtășit cu el ororile ocupației japoneze; sacrificiile făcute de fiecare, povestea copilului crescut de alt tată. Și pretutindeni Ani sesizează lucrurile nespuse, fapte rămase încărcate de mister și întâmplări care le-au schimbat viețile ireversibil.
Timpul alunecă de la cuplul din prezent format de Ansel și Gail la alte două cupluri, ale căror istorii aparțin deja trecutului: Matthews cel salvat de la autodistrugere de Clara, în periplul lor din Australia în Canada, Ani cea salvată din izolare de Sipke Vermeulen, și el marcat de toate ororile surprinse cu aparatul de fotografiat în mai multe colțuri ale lumii. Povestea ascunsă ce iese treptat la lumină este cea trăită de Matthew și Ani, în copilărie și în adolescență, întâmplări ce au frânt în ei definitiv șansa de a-și împlini iubirea.
Personajele romanului supraviețuiesc tuturor încercărilor, dar nu mai pot să-și trăiască viețile, nici să fie fericiți. Istoria cea mare a hotărât pentru ei, le-a sortit ca într-un joc de zaruri destinele, a șters granițele dintre prezent și celelalte timpuri, dintre țări și lumi. Fugind de trecut sau dornici să-l recupereze, personajele străbat patru continente și mai multe țări și orașe, ca să înțeleagă că duc totul cu ei și din ei înșiși nu au cum evada.
Madeleine Thien a scris un roman profund și subtil despre omul contemporan, prizonier și victimă, redevenit, ca în tragedia greacă, obiect în jocul unei zeități smintite, istoria, cu altare în toate părțile lumii și cerând jertfe necontenit. Semnificația lor rămâne obscură și omul pare sortit să caute mereu certitudini, dar cele aflate nu fac decât să-i sporească incertitudinile.
Madeleine Thien, “Certitudine”, traducere de Carmen Ciora și Domnica Drumea, Editura Humanitas fiction, colecția “Raftul Denisei”, 2009.
Elisabeta Lăsconi, eseist și critic literar. Absolventă a filologiei bucureștene (1980), doctorat susținut în 1998 cu o teză despre Sorin Titel, publicată în două cărți (“Oglinda lucioasă, oglinda aburită”, Ed. Amarcord, 2000; “Sorin Titel, Ciclul bănățean”, Ed. Univers, 2000).
Colaborări la revistele Adevărul literar și artistic, Caiete Critice, Cultura, România literară, Viața Românească.