Ceea ce s-a întâmplat în 1922 la Alba Iulia pe 15 octombrie ar putea fi numit, în terminologia actuală, un event management de mare succes, adică una dintre cele mai strălucite și emoționante ceremonii organizate vreodată de statul român: încoronarea Regelui Ferdinand I cel Loial ca Rege al tuturor românilor și a Reginei Maria cea Mare, suveranii unui nou și mare Regat român, aflat în Panteonul puterilor învingătoare ale Europei. Ideea unor festivități de mare amploare cu o largă participare internațională menite să consolideze Marea Unire de la 1 decembrie 1918 și să ducă la creșterea prestigiului României, a aparținut Reginei Maria, cu toate că “Soacra Balcanilor” era conștientă de faptul că o astfel de tradiție – a încoronării publice cu mult fast simbolic – nu exista în mult iubita sa țară de adopție.
În proiectarea designului mărețului eveniment, Maria l-a avut alături pe pictorul Costin Petrescu, cel care a conceput aproape în întregime regalia (coroanele și mantiile regale, sceptrul) încoronării (mai puțin “Coroana de oțel” desenată în 1881 de Theodor Aman pentru Carol I). În final a rezultat nu doar un spectacol memorabil, dar și obiecte sau lucrări de artă și arhitectură care fac parte astăzi din în tezaurul și patrimonial național (Catedrala Încoronării de la Alba Iulia – ridicată uluitor de repede între 1921-1922, Arcul de triumf din București, cele cinci piese ale regaliei românești, și nu în ultimul rând fresca Ateneului român inaugurată însă abia pe 26 mai 1938). Costin Petrescu nu a fost singurul spirit și creier al ceremoniilor Încoronării, ci în spatele său a mai existat o întreagă Comisie pentru organizarea serbărilor din care au făcut parte minți ilustre precum istoricul Nicolae Iorga – ca deputat, poetul Octavian Goga – ca ministru al Cultelor și artelor, muzicianul George Enescu, sculptorul Ion Jalea, pictorul Arthur Verona, Mitropolitul-primat Miron Cristea. Nu au lipsit atunci, ca și acum, certurile, orgoliile, intrigile, boicoturile, acuzele și ironiile partidelor și politicienilor, dar acestea nu au vizat în nici un fel pe Suverani, care s-au situat atunci, ca și acum, mai presus de aceste miticisme dâmbovițene.
Dacă așa s-au petrecut lucrurile atunci, păstrând proporțiile cuvenite, astăzi s-ar putea spune că tot un event management de success a fost și vernisajul expoziției “90 de ani de la Încoronarea de la Alba Iulia” desfășurat la Muzeul Național de Istorie joi, 6 septembrie, sub bagheta neobosiților creatori de evenimente cultural-muzeale Ernest Oberländer-Târnoveanu și Cornel Constantin Ilie. Aceștia au reușit să coaguleze resursele și competențele muzeale nu numai ale instituției gazdă pe care o reprezintă, ci și ale Muzeului Național Peleș, ale Muzeului Național Cotroceni, precum și ale altor instituții de cultură pentru a oferi publicului autentice mărturii și motive de mândrie și emoție națională. Și astfel, până să mi se pună un nod în gât de emoție la vederea artefactelor originale ale gloriei românești (cele cinci superbe piese ale regaliei) am beneficiat de un inedit spectacol: o mică dar convingătoare paradă de uniforme militare din timpul Primului Război Mondial și imediat apoi, un scurt, dar pătrunzător concert de violoncel oferit de solistul Orchestrei Radio, Adrian Naidin. Iar pentru ca evenimentul să fie complet, aceiași entuziaști muzeografi Ernest Oberländer-Târnoveanu și Cornel Constantin Ilie au lansat un incredibil (sub raport preț/calitate) album, intitulat tot “90 de ani de la Încoronarea de la Alba Iulia” și care conține nu doar superbe ilustrații de detaliu, ci și textele complet lămuritoare asupra evenimentului scrise cu aplomb de un colectiv de muzeografi.
Expoziția va fi deschisă până pe 15 octombrie 2012, putând fi vizitată de miercuri până duminică, între orele 10.00.-18.00 la Muzeul Național de Istorie a României