Increderea care se pierde usor si se recastiga atat de greu

Cu deficitele nu e de glumit nici intr-o economie restructurata si bine irigata cu investitii straine directe. Ungaria, una din premiantele procesului de tranzitie, se lupta acum cu neincrederea pietei in capacitatea guvernului si a bancii centrale de a reduce deficitul bugetar si a cobori inflatia pentru indeplinirea criteriilor de la Maastricht. Iar increderea nu se reface nici cu interventii verbale ale oficialilor, nici macar cu majorari ale dobanzii cu nu mai putin de trei puncte procentuale.

Iar prima lovita este moneda nationala, pe care banca centrala nu o mai poate sustine impotriva presiunilor de depreciere exercitate de piata, lasand spatiu de manevra speculatiilor. De la inceputul anului, forintul a pierdut 13% fata de euro. Increderea se pierde repede si se construieste greu, iar Romania a simtit asta pe propria piele.

Banca Nationala a Romaniei respinge chiar si ipoteza teoretica a folosirii deprecierii leului ca instrument de corectie a deficitului extern, considerand-o o forma de regres spre masuri primitive luate la nivelul anilor ’90.

Pana una-alta, Guvernul a fost luat prin surprindere de agravarea deficitului comercial, cu 36% fata de octombrie 2002, cautand inca masuri prin care sa franeze deteriorarea unui deficit de cont curent in galop spre 6,5% din PIB, care nu va intarzia sa sune alarma in analizele agentiilor de rating.

Mediul romanesc de afaceri inca are incredere, privind cu destul optimism anul care vine. Aceasta si pentru ca prapastia dezechilibrului extern s-a cascat pe neasteptate, tocmai cand tabloul macroeconomic ramasese printre putinele puncte favorabile Romaniei, in conditiile intarzierilor in restructurare si privatizare. O data scapat la vale, bolovanul deficitului extern va fi greu de oprit cu masuri administrative, ale caror efecte se transmit greu ori se impotmolesc intr-o economie nerestructurata, coplesita de presiunea cererii de consum. Din pacate, autoritatile pot evalua dimensiunea exacta a dezechilibrului de-abia la doua-trei luni dupa ce acesta s-a produs, astfel incat corectia este cu atat mai dificila, in masura in care un asemenea scenariu nu a fost anticipat si acoperit cu alternative.

Cresterea deficitului comercial este privita cu o oarecare resemnare de catre responsabilii in domeniu, care o pun pe seama liberalizarii comertului exterior, cu renuntarea de rigoare la instrumente de protectie prin taxe vamale sau limitari de importuri la diferite produse. Practic, nu ar ramane decat ca altii sa gaseasca masuri de echilibrare a deficitului prin cresterea intrarilor de capital si a incasarilor din exporturi, insa acestea nu se otin peste noapte.

In acelasi timp, masuri pe care le-ar putea adopta guvernul – cum ar fi reducerea cheltuielilor publice, a cresterilor salariale in sectorul de stat, aplicarea unor masuri de disciplinare financiara si monitorizare atenta a societatilor de stat – au nevoie de o perioada de cel putin sase luni pentru a produce efecte. Asa incat, Romania trebuie sa se pregateasca pentru o continua agravare a deficitului extern in prima jumatate a lui 2004.

Aceasta costa deja banca centrala, care a cheltuit in noiembrie 138 milioane de euro pentru a echilibra cat de cat cererea mare de valuta care a presat cursul leu/euro, indicand cresterea fara precedent a importurilor. In aceste conditii, rezerva valutara a BNR subtiata cu 272 mil. euro intr-o singura luna, ar putea fi pusa la grea incercare, mai ales ca anul viitor Romania are de facut plati in contul datoriei externe de circa 2,1 miliarde de euro, in usoara crestere fata de 2003. Iar cursul leului va fi urmarit in functie de un cos in care ponderea euro va creste la 75%, in contextul in care moneda europeana este creditata cu mentinerea tendintei de crestere in raport cu dolarul american. Iar tinta de depreciere nu poate fi mai mare de 5-6% atat timp cat obiectivul anului 2004 ramane coborarea inflatiei sub 10%, ceea ce va lasa BNR putine oportunitati de cumparare de valuta de pe piata interna, poate cu exceptia unor momente sezoniere in care vor creste transferurile de valuta de la muncitorii romani din strainatate.

Riscul cresterii deficitului nu ar fi atat de mare daca Romania ar putea conta pe intrari de capital extern. S-ar fi putut vedea imediat cu intrari estimate la circa trei miliarde de euro daca ar fi deschis accesul strainilor la depozite bancare in lei, cu riscul de rigoare al unor socuri speculative prea greu ce controlat. Asa ca banca centrala a hotarat sa amane masura liberalizarii.

Teoretic, efortul platii serviciului datoriei externe va fi acoperit cu un miliard de euro din emisiunea prevazuta de euroobligatiuni, plus inca circa un miliard din vanzarea a 25% din BCR si a Petrom. Nevoile de finantare se vor dovedi insa mai mari.