Guvernul a aprobat, la sedinta speciala de luni seara, o lunga lista de bugete de venituri si cheltuieli, ale unor companii si regii autonome din subordinea diferitelor ministere. ai a respins si dat la refacut o lista la fel de lunga, in incercarea de a limita cresterile salariale, dar si de a reduce cat de cat arieratele. Problema arieratelor a devenit istorica si este putin probabil ca nu doar actualul Guvern, dar si urmatorul sa-i dea de capat. Ea a fost insa repusa pe tapet la cererea FMI, care vrea sa vada macar cateva incercari in sensul tinerii sub control a datoriilor dintre intreprinderi.
Termenul dat pentru refacerea acestor bugete este de maximum doua saptamani, adica exact pana cand sunt asteptati expertii FMI pentru o prima revizuire a indicatorilor economici conveniti in primavara.
Incercarea Guvernului este, in sine, laudabila, dar situatia concreta a fiecareia dintre “datornice” este destul de neclara. Sunt societati foarte diferite una de cealalta, amestecate, la gramada, in niste liste.
Situatia unora dintre ele nici n-ar fi trebuit sa ajunga pe masa Executivului. De pilda, cele la care actionar majoritar este FPS. De ce trebuie Guvernul sa ia la puricat un buget al unei companii care are actionari si, slava Domnului, nu duce lipsa de directori? Daca un actionar privat este majoritar la mai multe companii, fiecare cu cate un manager, impune niste obiective traduse in indicatori economici si, de preferat, in obtinerea unui profit. Ce face un actionar majoritar atunci cand vede ca treaba nu merge conform planului? Ori il da afara pe manager, daca e vina lui, ori, daca afacerea n-are sanse sa se redreseze – nu conteaza motivele – incearca s-o vanda pe cat de putini bani sau inchide sandramaua.
In nici un caz nu continua la nesfarsit sa produca in pierdere si nici nu da salarii mai mari. Este FPS-ul mai putin actionar majoritar decat unul privat? In privinta drepturilor, nu. Doar ca manifesta un dezinteres total. Pentru ca nu pierde bani daca fabricile pe care le are pierd. De pierdut are numai bugetul, la care fabricile respective acumuleaza in nestire datorii, sau furnizorii, de obicei niste la fel de neprofitabile intreprinderi de stat. Oricare din verigile din acest lant ajung la un moment dat sa declare senine ca n-au nici o vina, fiindca sunt in blocaj financiar”.
ai asa ajunge Guvernul sa incerce sa descurce itele. Cum altfel decat din neglijenta FPS ajunge o intreprindere precum Real Pleasa sa prezinte bugete din care rezulta ca arieratele vor creste? Aceasta societate este, daca memoria n-a obosit sa tot inregistreze liste, pusa pe lista de restructurari/lichidari inca de pe vremea Guvernului Ciorbea. O regasim, si azi, ca si acum trei ani, pe una din listele cu care Guvernul isi bate capul.
Alte anomalii: intre bugetele “aprobate conditionat”, urmand sa se explice de ce cer cresteri salariale mai mari de 25%, sunt si intreprinderi din industria de aparare. Sindicalistii din aceasta industrie tipa ca n-au comenzi, si ca vor banii pe somaj tehnic. Reiese ca aceste fabrici nici nu produc, sau produc foarte putin, si ca nici nu poate fi vorba despre profit ori cresterea productivitatii muncii. Intelegem ca munca, in sine, nici nu exista, de vreme ce oamenii sunt in somaj tehnic. In acest caz, cum s-a ajuns la cereri de cresteri salariale?
Ministrul de stat Mircea Ciumara povesteste despre cereri si mai fanteziste, cum ar fi o societate de transporturi, pe care n-a numit-o, care cere majorari de salarii de 600%!
Mai sunt si alte ciudatenii, tot in categoria “aprobatelor conditionat”. Apar societati si institutii ca Loteria Nationala, Inspectoratul General de Comunicatii, Radiocomunicatii, Regia Nationala a Padurilor, Locato. Fiecare are un profit substantial, ori toate premisele sa obtina un profit substantial, fie pentru ca detine monopolul unei anumite activitati, fie ca este indrituit sa acorde, contra cost, anumite licente.
Fie aceste societati au simultan si profit si datorii istorice, o dovada in plus ca ar trebui schimbata contabilitatea romaneasca, fiindca lucreaza cu fictiuni, fie Guvernul, din nevoia disperata de a mai reduce catva din arierate a bagat la gramada tot ce se gasea in subordinea ministerelor, sa mai stranga surubul de unde se poate. Ceea ce n-ar fi tocmai in spiritul economiei de piata, ci mai mult un fel de haiducie, adica sa iei de la bogati (a se citi eficienti), ca sa astupi si gaurile saracilor (mai precis, ineficientilor).
Fostul Conel s-a “scos”, intr-un fel. Pe motiv ca este in divizare si ca, deci, nu se stie prea bine cine si cum preia in sarcina datoriile istorice, unul din principalele “noduri” in care s-au strans arieratele are pretext sa nu raspunda la apelul Guvernului. Cum restructurarea acestui monopol s-a dovedit intotdeauna complexa, este de asteptat ca nici peste doua saptamani sa nu aiba la indemana date certe.
Nu in ultimul rand, aceste entitati de pe lista sunt in subordinea cate unui minister. Cum de au ajuns bugetele pe masa Guvernului fara sa fie in regula? Numai premierul Isarescu ar putea pune aceasta intrebare cu ceva sanse ca subordonatii sai de la ministerele in cauza sa-i si raspunda.
Opiniile aparțin autorului și nu reprezintă neapărat poziția Ziarului Financiar.