Florian Bichir

Istoria cu becul în ochi

De la românii din Waffen SS la amantele lui Nicu Ceaușescu

Editura RAO

Prefață de Mihai Retegan.

Florian Bichir (născut în 1973) este unul dintre puținii teologi care lucrează în mass-media, fiind un apreciat specialist al fenomenului religios. Lucrează în presă din anii 90′. Doctor în teologie, absolvent al Colegiului Național de Apărare, licențiat în filologie (limba – literatura română) și teologie ortodoxă, master în comunicare, cu studii la Bruxelles și Salamina, a fost ales, în martie 2012, de Parlamentul României membru al Colegiului Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității (CNSAS), cu rang de ministru secretar de stat, pentru un mandat de 6 ani. Spre sfârșitul anului trecut a publicat acest volum despre care istoricul prefațator scrie:

„Cartea lui Florian Bichir este construită în jurul ideii de istorie. Istorie‑mare, istorie‑mică. Istoria ca știință, istoria ca poveste. Dar, indiferent ce cale alege, scrierea lui Florian Bichir te atrage, fie că este vorba despre episoade ce se derulează în zorii istoriei moderne, fie că am fost martori sau chiar participanți la proiectarea acestora. Istoria cu becul în ochi începe, firesc aș spune, în catacombele Bucureștilor, călcate de haiduci, bandiți și de tot felul de fugari cu sau fără caftane. Iar de la haiduci, la uslași, la teroriști și la revoluționari este doar un pas pe care autorul îl face cu eleganță. Urmează, într‑o ordine din care spicuim aleatoriu, o plimbare pe deasupra Bucureștilor din turnurile de veghe ale pompierilor, întâmplări din scrutinurile electorale de altădată, simțitoare pagini dedicate Marii Uniri și alegerii Eroului Necunoscut, episoade mai puțin cunoscute din al Doilea Război Mondial (cum sunt cele referitoare la submarinele românești). În aceeași ultimă categorie, intră, și lucruri despre care în trecut sau astăzi se păstrează o discreție de neînțeles. Au fost sute, poate mii de militari români pe care lovitura de stat de la 23 august i‑a aflat în Germania. Asupra lor s‑a lăsat o grea tăcere, explicabilă până la un moment dat. Dar, după 1990, nu ne‑ar mai fi dat nimeni peste degete dacă am fi scris despre ei. În fond, și ei au luptat pentru aceeași țară.

În volumul său, Florian Bichir le închină câteva pagini, invitându‑ne indirect la regândirea unor „scheme“ păgubitoare pentru cunoaștere. Firul narațiunii străbate și alte perioade ale istoriei recente a României. Ocupația și sovietizarea României, rezistența și represiunea, moravurile nomenclaturii „roșii“, precum și… dar mai bine să‑l lăsăm pe cititor să le descopere singur. În volumul lui Florian Bichir sunt amestecate cu pricepere de alchimist date istorice certe sau doar reținute de memoria colectivă, legende. Arhitectura cărții și stilul pun în lumină un om pentru care scrisul nu mai are multe secrete. În fond, Bichir nu îți face un transfer de date istorice, ci vorbește cu tine, stă la taifas și îți spune ce cred el despre… Sunt, cred, destule argumente pentru a vă cufunda în lectura acestei cărți, ușoare, dar care pune probleme. Citind‑o și văzând de unde am plecat, nu putem să nu ne întrebăm: Încotro ne îndreptăm?”