Industrie in domeniul tehnologiei informatiei si comunicatiilor avem de mult. Avem si piata. Tot de mult. Si bun simt avem. Tot de mult si cam prea mult pentru lumea in care traim. Cred ca e bine sa incep asa, pentru ca despre o industrie care reprezinta de oarece vreme unul din motoarele majore ale economiei nationale se vorbeste, in continuare, ca despre un domeniu marginal de care se ocupa niste ciudati. Este suficient sa spun ca in sase ani, aceasta industrie si-a crescut valoarea de piata de la 4% la 10% din PIB. Ca aceasta industrie este gestionata de numai vreo 60 de mii de oameni si sustinuta admirabil de o piata interna de 9 milioane de oameni la care se mai adauga zeci de milioane care o sustin direct sau indirect in afara tarii. Adica este vorba despre o industrie pe picioarele ei a carei crestere poate fi in acest moment sustinuta. O industrie in care munca unui om cumpara munca a zeci de oameni din alte domenii economice.
Sigur, in lumea in care traim, nu e bine sa avem prea multe certitudini si de aceea voi incerca sa scriu cateva ganduri despre cum vad eu viitorul industriei IT&C in Romania. De la bun inceput vreau sa subliniez ca din punctul meu de vedere industria romaneasca inseamna acea industrie care produce sau ofera servicii create in Romania, angajeaza cetateni romani si plateste impozite statului roman, indiferent de structura actionariatului.
Cred ca punctele forte ale industriei IT&C romanesti sunt (in aceasta ordine): valoarea deosebita a celor care lucreaza in cadrul ei, slefuita de un sistem de invatamant inca suficient de bun si de un management care a stiut sa faca un echilibru rezonabil intre lohn si proprietate intelectuala, capacitatea ridicata de inovare si faptul ca industria este aproape in totalitate privata. Statul roman a sustinut, intr-un sfarsit, aceasta industrie prin masuri active, cum ar fi anularea impozitului pe venit pentru programatori (ceea ce a contribuit la stabilizarea fortei de munca in tara) si prin consecventa in neutralitatea fata de diversele tehnologii (ceea ce a permis adoptarea unui numar mare de tehnologii, lucru greu de vazut in restul spatiului european). Probabil ca specializarea intr-o mare diversitate tehnologica reprezinta alaturi de competenta si inventivitate caracteristicile esentiale ale industriei IT&C in acest moment.
Industria de software apreciaza marcile proprii
Daca ne referim la industria romaneasca de software, principalele directii de dezvoltare sunt cele ale securitatii sistemelor informatice, aplicatiilor de management a intreprinderilor, aplicatiilor de management in administratie si aplicatiilor de e-learning.
Probabil ca in anii viitori vom asista la primii pasi semnificativi in soft-ul de entertainment si in dezvoltarea de aplicatii pentru telefonia mobila. De altfel cred ca ar fi o greseala ignorarea puternicei dezvoltari a soft-ului de entertainment. Anul trecut industria jocurilor de calculator a depasit-o in incasari pe cea cinematografica.
O alta piata deosebit de mare va fi cea a documentelor electronice, piata ce va fi semnificativ stimulata de masuri legislative in urmatorii doi ani. Probabil ca se va accentua tendinta mutarii centrului de greutate din zona scrierii de programe in lohn spre activitatile de outsourcing de servicii informatice, de software on demand si de productie de proprietate intelectuala. Acest lucru se va intampla atat datorita rematurizarii industriei romanesti de software cat si a tendintelor mondiale.
In acest moment se constata un dublu fenomen. In zona asiatica este in crestere numerica mana de lucru ieftina. Acest fenomen se accentueaza insa, in special, in tari in care nu exista garantii privind proprietatea intelectuala. In acelasi timp, cresterea somajului in industria americana de profil si riscul pierderii suprematiei in domeniul IT reprezinta un semnal de alarma mult prea important pentru a nu provoca o interventie a statului american in relansarea industriei autohtone.
Probabil ca un fenomen similar se va manifesta, mai tarziu, si in spatiul european. Aceste doua fenomene ma fac sa cred ca in urmatorii ani se vor dezvolta in special acele companii care vor aduce pe piata produse si servicii sub nume propriu si care se vor putea descurca atat pe piata oferita de stat cat, mai ales, pe cea privata. Este posibil sa vedem companii considerate astazi importante pierzand teren in fata unora mai putin cunoscute dar mai inovatoare. Acelasi lucru se va intampla si in zona producatorilor de echipamente. Succesul lui GeCAD demonstreaza clar faptul ca de urmat este calea dezvoltarii de produse de proprietate intelectuala si abordarea frontala si fara inhibitii a pietei globale. Piata interna va trebui sa creasca la randul ei, si cred ca masura ce va fi adoptata in saptamanile ce urmeaza privind vanzarea in leasing a produselor software va consolida aceasta piata marind cererea venita zona corporatiilor si scazand pirateria in piata soft-ului de uz individual.
Operatorii, interesati de comunicatiile mobile de mare viteza
In cazul operatorilor lucrurile se vor schimba mai incet, dar mai sigur, segmentul de retail castigand teren in raport cu cel corporate. Aici un bun echilibru intre adoptarea unei noi tehnologii si amortizarea tehnologiei in uz va continua sa faca diferenta intre supravietuire si profituri mari. Piata interna va mai permite o crestere, in acest ritm, dar in doi – trei ani se vor simti primele semne clare de saturatie, principalul motor al continuarii cresterii fiind tehnologia si diversitatea serviciilor. Singurul mod de mentinere al ritmului actual il constituie crearea unei piete regionale si cred ca e momentul sa exploram serios aceasta oportunitate. Marele atu il constituie tocmai diversitatea tehnologica care a permis specializarea fortei de munca autohtone in directii pe care spatiul european le va introduce in circuitul comercial, dupa ce va epuiza paguboasa cale eurocentrista din ultimii cinci – sase ani. Estimez ca lucrul acesta se va face simtit incepand cu anul 2006.
Semnele unei noi atitudini au aparut dupa alegerile europene din anul acesta, cand presedintia olandeza a admis corectitudinea raportului facut de PriceWaterhouseCoopers si acum vorbeste deschis despre regandirea strategiei europene pentru atingerea obiectivelor fixate la Lisabona.
In acest moment, Romania detine competente in domeniul urmatoarelor tehnologii de comunicatii: CDMA-2000 (inclusiv in varianta EVDO si in tehnologia Push to Talk) prin Zapp, DECT-2000 prin Atlas Telecom si EDGE prin Orange si isi formeaza competente in domeniul tehnologiei UMTS prin Connex si probabil Orange. Aceste patru tehnologii sunt parte a standardului IMT-2000, adica sunt tehnologii de generatia a treia. In acelasi timp, prin implicarea lui Intel si Alvarion, Romania va detine probabil competente si in domeniul tehnologiilor de banda foarte larga (4G) din clasa 802.16 (WiMax). Din cate stiu, accesNet isi propune sa opereze utilizand aceasta tehnologie.
Dezvoltarea de servicii atrage cresterea industriei
Un pas important in zona convergentei dintre IT si C il constituie dezvoltarea de aplicatii si servicii cu valoare adaugata. Aici campionii sunt Zapp si Connex. Aceste companii au reusit sa creeze adevarate constelatii de dezvoltatori de software in jurul lor. Introducerea serviciilor de localizare reprezinta o alta directie care va duce la cresterea industriei autohtone si la crearea de competente intr-un domeniu cu un viitor cert. Aceasta directie, promovata consecvent de catre Connex si mai timid de Zapp va reprezenta, cu certitudine o sursa importanta de venituri.
De altfel, o data cu abordarea pietei de comunicatii de banda larga de catre marii operatori, industria romaneasca de software primeste un cadou pe langa care sper ca nu va trece. Suntem destul de aproape de consumarea unui moment extrem de favorabil in care ne putem impune ca producatori sau, daca il ratam, sa deveni o piata pentru altii.
Exemplul lui Topex, pentru care venirea tehnologiei CDMA-2000 in Romania a insemnat sansa lansarii pe piata internationala ca producator de echipamente, poate fi urmat si de industria de software. Numarul mare de proiecte interne de software on demand, in special in zona administratiei, poate insemna pe termen lung o plafonare a acestei industrii daca ea va pierde dimensiunea soft-ului la cutie. Sigur, este mai usor sa scrii soft pentru un client sigur decat sa risti pe piata libera. Dar, pe termen lung, poate fi periculos sa faci numai asta.
Aderarea la UE, un moment dificil pentru IT&C
Anul 2007 va fi un moment extrem de critic. Concurenta zonei asiatice, cu forta de munca multa si ieftina, reprezinta o amenintare mult mai mare decat migratia de la inceputul anilor a90. Pentru companiile mici ea poate reprezenta disparitia pietei iar pentru companiile mari tentatia utilizarii zonei asiatice ca zona de lucru in lohn. In ambele situatii, rezultatul este acelasi: somaj in randul fortei de munca romanesti. Masura de anulare a impozitului pe salariul programatorilor gandita pentru a stabiliza forta de munca in Romania este folositoare acum pentru a face fata competitiei si tentatiei asiatice. Daca pierdem acest avantaj, industria de software va suferi un recul serios. Or, acest lucru se poate intampla in momentul aderarii la Uniunea Europeana. Este un risc pe care o tara saraca, asa cum este Romania, nu si-l poate permite si cred ca este un lucru pe care va trebui sa il negociem cu mare grija si incapatanare.
Industria IT&C are ca resursa fundamentala resursa umana. Aceasta se formeaza in scoala si se cultiva in companii. In ultimii ani, a inceput sa se manifeste din ce in ce mai mult un decalaj intre cererea industriei si oferta universitatilor. Aceasta are doua cauze: nivelul mult prea scazut al salariilor profesorilor si a fondurilor alocate pentru dezvoltarea sistemului de invatamant si lipsa unui dialog (cu notabilele exceptii de la Timisoara unde Alcatel si Siemens au contribuit la normalizarea situatiei si de la Brasov unde exista o colaborare adevarata cu Motorola) intre universitati si industrie. In acest domeniu sunt necesare masuri imediate. Deja se constata o lipsa cronica de forta de munca in anumite regiuni a tarii, lipsa ce se poate generaliza in anii care vin. De asemenea, din ce in ce mai multe companii se plang de lipsa deprinderilor practice ale absolventilor si de neadecvarea curiculei cu realitatile din industrie si piata. Este o chestiune de risc major care, nerezolvata, poate duce pe termen mediu la incetinirea semnificativa a ritmului de crestere.
O resursa suplimentara pentru cresterea pietei si a industriei o reprezinta democratizarea accesului cetatenilor Romaniei la tehnologiile din acest domeniu. Aici interventia statului este absolut necesara si ea trebuie gandita atat ca o investitie pe termen lung in calitatea propriilor cetateni cat si ca garantarea sanselor egale tuturor tinerilor din aceasta tara. Accesul la resursele de comunicatii reprezinta un drept fundamental al omului iar accesul la resursele de comunicatii de banda larga o componenta a statutului de om civilizat.
Daca vom sti sa jucam corect atuurile pe care le avem si sa evitam cu grija pericolele lumii in care traim, industria romaneasca de IT&C poate ajunge in sase – opt ani la 16-17% din PIB, nivel la care ar fi bine sa o putem pastra cat mai mult timp. Pentru ca merita.