Creșterea prețurilor la alimente a determinat o răbufnire a inflației în luna septembrie, rata anuală urcând la 5,3%, peste estimările celor mai mulți analiști.

Stabilitatea prețurilor este obiectivul fundamental urmărit de banca centrală, iar pe măsura creșterii inflației, teoretic, ar urma să fie majorată dobânda de politică monetară.

Analiștii cred însă că BNR nu va majora dobânda-cheie prea curând având în vedere că ascensiunea inflației este determinată de șocuri pe partea de ofertă, din afara sferei de influență a băncii centrale. Însă, este posibil să vedem întărirea controlului asupra lichidității din piața monetară, cu impact asupra creșterii dobânzilor din piața monetară și a randamentelor la titlurile de stat.

Banca centrală ar putea crește dobânda dacă s-ar materializa efectele de runda a doua ale șocurilor de ofertă, iar așteptările inflaționiste ar crește în mod semnificativ.

Creșterea prețurilor de consum a venit după ce în perioada noiembrie 2011 – iunie 2012 inflația a atins în România minim după minim, coborând sub 2%. Iar scăderea inflației a permis Băncii Naționale să opereze patru reduceri succesive ale dobânzii de politică monetară, până la 5,25%.

Explozia inflației anulează practic orice șansă ca inflația să se mai încadreze în ținta BNR, de 3% plus/minus un punct procentual. De altfel, banca centrală a reușit să atingă obiectivul de inflație doar de două ori – în anii 2006 și 2011 – de când a adoptat strategia de țintire a inflației ca principal obiectiv monetar în august 2005. Însă nu doar BNR a ratat ținta de inflație, ci și alte bănci centrale.

Măsurile de relaxare cantitativă adoptate de BCE și Fed în contextul crizei internaționale pentru a calma piețele și pentru a câștiga timp și spațiu de manevră în lupta cu tensiunile financiare, economice și sociale din zona euro și SUA au avut efecte pozitive asupra piețelor financiare. Însă redresarea economiilor este lentă, iar inundarea pie­țelor cu lichidități aduce riscul creșterii inflației.

În aceste condiții, apare întrebarea dacă politica de țintire a inflației mai este adecvată în perioada următoare. Și dacă răspunsul este nu, ar trebui identificată o alternativă viabilă.

O serie de economiști au adus în discuție mai multe alternative: un regim de politică monetară care să țintească nivelul produsului nominal brut, țintirea nivelului general al prețurilor din economie sau țintirea cursu­lui de schimb.