Dupa inflatia din iulie de peste patru procente, estimarea obstinata a oficialitatilor din acest an, ca rata inflatiei va fi de exact 27 de procente, pare acum ridicola nu numai prin depasirea sigura, dar chiar prin incercarea de a da un nivel atat de exact inca de la inceputul anului.
Povestea pare a se transfoma intr-una de tip invers “Petrica si lupu”, asa incat premierului ii vor trebui multe luni de inflatie implinita” ca sa redevina credibil in estimari.
Ca in orice alta problema care nu se mai rezolva, raspunsul la intrebarea de ce nu poate fi invinsa inca inflatia nu poate fi obtinut decat raspunzand la o alta intrebare: Cui foloseste? Cui foloseste inflatia in Romania ?
Sa le luam pe rand: sindicatelor, da. Membrii celor mai puternice sindicate lucreaza in marile companii nationale, care dicteaza preturile pe piata. Guvernului, iarasi da. Veniturile la buget sunt umflate artificial de-a lungul anului, cheltuielile raman aceleasi, asa incat deficitul fiscal poate fi jonglat dupa dorinta.
Bancilor, nu mai vorbim. Atata timp cat scot bani buni din simpla manevrare a banilor populatiei in titluri de stat, a caror dobanzi sunt cu atat mai bune daca inflatia este mai mare, este O.K.
Companiile nationale sau marilor societati comerciale de stat cu pierderi, dupa mecanismul explicat anterior, huzuresc.
Prin urmare, de inflatie nu se poate scapa decat atunci cand cei care au puterea de a o reteza vor avea si avantaje din aceasta afacere. Pana atunci insa, exista riscul sa nu se mai poata!
“Inflatia este ca… alcoolismul. Cand te-apuci, mai intai se simte partea buna, apoi cea rea, iar cand te lasi, mai intai cea rea, apoi cea buna. De aceea este atat de greu suportabil tratamentul”, era de parere Milton Friedman, unul dintre marii economisti ai acestui secol.
Aceasta in conditiile in care exista un tratament. Economia romaneasca se pare insa ca a ajuns in situatia bolnavului disperat care nu mai are unde sa incerce decat la un Mudava sau o ghicitoare.
Experienta actuala arata ca nici in conditiile sincronizarii complete a politicii monetare cu cea fiscala, sub conducerea unui premier-guvernator, pentru prima data in Romania dupa 1990, inflatia nu poate fi limitata.
Acum doua luni, Banca Nationala a organizat un seminar despre inflatie si posibilitatile de stapanire a ei. Specialisti invitati, guvernatorul, unul dintre viceguvernatori, au explicat cum devine cu crestere preturilor de consum in fiecare an peste limitele prognozate.
Numai ca tot discursul guvernatorului a fost insotit de un bruiaj imposibil al microfonului, provocandu-i acestuia grimasa dupa grimasa. Domnule guvernator, poate ca chiar aici este secretul inflatiei! In incompetenta angajatului d-stra!
ai nu al BNR in special, ci al oricarei intreprinderi de stat sau companii nationale unde sef este statul, adica nimeni, si unde rezultatul sau competenta conteaza prea putin pentru retribuirea sau mentinerea pe post a unui salariat. Iar costul incompetentei trebuie sa se regaseasca undeva.
Inflatia din Romania a incetat demult sa mai fie o problema de management a parametrilor macroeconomici. Este de fapt o problema de costuri. Mai bine spus, o problema de taiere de costuri.
Care este, nu-i asa, o problema politica. Probabil de asta au si intrat cei doi fosti premieri in cursa pentru prezidentiale. Au simtit ca numai astfel pot sa rezolve problema inflatiei.
Opiniile aparțin autorului și nu reprezintă neapărat poziția Ziarului Financiar.