Din 2006, nu mai are importanta cat va fi inflatia. Odata ce exista pe piata dobanzi la creditele in lei sub 10%, problema macroeconomica a Romaniei s-a terminat. Si este foarte bine ca este asa.
Bursa, starea soselelor si vanzarile din supermarketuri sunt de acum subiectele importante, mult mai importante decat inflatia.
Ani de-a randul, inflatia si vizitele Fon-dului Monetar International au fost subiectele numarul unu pentru presa economica. Vine sau nu vine misiunea FMI? Avem sau nu acord cu Fondul? Cat va fi deficitul bugetar? Dar inflatia? Aceste teme dispar. Nici pana acum nu aveau prea multi fani, dar de-acum nu vor mai avea deloc. Este pur si simplu neinteresant sa vezi ce restrictii mai cere FMI, daca dobanzile la credite sunt sub 10%.
Ce importanta mai are pentru o persoana fizica sau o companie ca inflatia nu a fost de 7%, ci de 8,6% anul trecut, daca se poate imprumuta ieftin?
Politicile macro dure de pana acum au avut ca tinta reducerea inflatiei. Dar inflatia nu este un scop in sine. Reducerea inflatiei este importanta pentru a mentine puterea de cumparare a salariilor si pentru a micsora costul banilor. Puterea de cumparare a salariilor a crescut in ultimii ani – in sectorul privat pentru ca s-a majorat productivitatea, in sectorul bugetar pentru ca a avut grija Guvernul, iar dobanzile la creditele in lei au ajuns sub 10%.
Tarziu, dupa 15 ani de chin, la 5-6 ani dupa ce evenimentul se petrecuse in Ungaria, Cehia sau Polonia, dar au ajuns.
Dobanda medie la credite era la sfarsitul anului trecut de circa 15%, cu 10% mai mica decat in decembrie 2004, dar asta doar pentru ca persoanele fizice nu sunt destul de atente la bani.
Pe piata sunt inca dobanzi pentru credite de consum de 26%, complet aiuritor – pentru ca nu au legatura nici cu rata inflatiei, nici cu riscul, ci se bazeaza pur si simplu pe nestiinta oamenilor. Si de aici media de 15%. Dar cine vrea sa se imprumute in lei cu sub 10%, atat pe 25 de ani pentru casa, cat si pe 5 ani pentru mobila, o poate face fara probleme de la banci mai mici care cauta cota de piata.
Competitia intre banci si cerintele dure ale FMI au fost cele care au dus la acest rezultat, iar procesul a fost grabit de decizia BNR din toamna anului trecut de a restrictiona creditele in valuta.
Dar trebuie spus ca reducerea dobanzilor la credite sub 10% este in primul rand rezultatul politicilor foarte stricte ale FMI, institutie demonizata ani la rand de adversarii capitalismului din Romania.
Acum, lupta pe frontul macroeconomic este incheiata si este cazul ca lupta cu inflatia sa se transforme in lupta cu indolenta, prostia, nepasarea sau nepriceperea. Romania are de acum bani, sute de milioane de euro, si este pacat ca soselele sunt tot pline de gropi.
Nimeni nu mai poate spune ca nu sunt bani, inflatia este prea mare, nu avem acces la credite. Competitia este deschisa. Dar rezultate nu vor aparea decat daca se schimba modalitatea de masurare a eficientei cheltuirii banilor publici.
De exemplu, a auzit cineva din Guvernul Romaniei de “mistery shopping”? Nu? Dar de Ocaua lui Cuza da? Legenda sau nu, probabil ca acela a fost primul caz de mistery shopping pe teritoriul Tarilor Romane al unui oficial.
Ceea ce se spune ca ar fi facut Cuza – sa calatoreasca deghizat si sa vada daca in piete erau respectate unitatile corecte de masura – trebuie sa faca acum guvernul.
Primarul Capitalei trebuie sa mearga incognito macar o data pe saptamana cu RATB si cu metroul, iar ministrul agriculturii sa-si faca macar o data pe saptamana cumparaturile din piata.
Hotelurile de cinci stele au servicii de cinci stele pentru ca niciodata nu stiu oamenii care lucreaza acolo daca nu au de-a face cu un mistery-shopper: o persoana special platita de conducerea companiei sa evalueze serviciile oferite.
Cand a fost numit in 2000, directorul general al lantului american de magazine Wal-Mart, cea mai mare companie din lume, cu vanzari de 285 miliarde euro anul trecut, Lee Scott a urcat in cabina unuia dintre camioanele flotei de distributie a companiei si a parcurs un schimb intreg alaturi de soferul acestuia.
Experienta i-a dat ocazia sa afle ce se intampla cu adevarat in firma si cum sa imbunatateasca procedurile astfel incat oamenii sa fie mai multumiti si cantitatea de marfa transportata sa fie mai mare. Si a avut rezultate. Vanzarile au crescut anul trecut fata de 2000 cu 70%, iar profitul net s-a dublat, pana la 10 miliarde de euro.
Daca un om care conduce o companie cu aproape 300 miliarde de euro cifra de afaceri a avut timp sa petreaca sase sau opt ore in cabina unui sofer de camion, de ce n-ar cobori in strada un membru al Guvernului Romaniei, care administreaza un buget de 10 miliarde de euro?
Cand i-am spus unui fost ministru de finante care se plangea pe timpul mandatului de coruptia in vama- de ce nu v-ati urcat intr-o masina cat ati fost ministru, cu televiziunile in spate, sa mergeti in vama ca simplu cetatean si sa vedeti cum sunteti tratat? – s-a uitat la mine de parca eram din alta lume.
Cum altfel poti sa dai un exemplu daca nu intri in pielea omului de pe strada, dar cu puterea autoritatii ? Sa mearga ministrul de interne intr-o sectie de politie, sa reclame un furt si sa vada cum este tratat, sa mearga primarul cu autobuzul 336 la ore de varf sau sa circule ministrul transporturilor cu un tren in care sa inghete.
Pentru ca, de acum, o mare parte din ceea ce este prost in Romania nu se mai datoreaza lipsei de bani, ci lipsei de organizare si de proceduri calate pe rezultat. Nimeni nu se mai poate ascunde in spatele inflatiei si a FMI-ului.
* Sorin Paslaru este redactor-sef al Ziarului Financiar
Opiniile aparțin autorului și nu reprezintă neapărat poziția Ziarului Financiar.