Comerțul internațional reprezintă o componentă foarte importantă în economia statelor, fiind o activitate relevantă atât din punct de vedere economic, cât și al siguranței consumatorilor. De aceea, este important ca autoritățile statului în care urmează să intre mărfurile provenite dintr-un alt stat să cunoască acest fapt, astfel încât să poată fi respectat atât regimul fiscal, cât și normele ce țin de protecția consumatorilor.
Sensul comun al noțiunii de contrabandă este unul mai larg decât sensul juridic, care limitează această noțiune la normele de incriminare ce descriu conținutul infracțiunilor de contrabandă simplă și contrabandă calificată, prevăzute în Codul vamal.
Astfel, prin contrabandă se înțelege atât „introducerea în sau scoaterea din țară, prin orice mijloace, a bunurilor sau mărfurilor, prin alte locuri decât cele stabilite pentru control vamal”, cât și „introducerea în sau scoaterea din țară prin locurile stabilite pentru controlul vamal, prin sustragere de la controlul vamal, a bunurilor sau a mărfurilor care trebuie plasate sub un regim vamal, dacă valoarea în vamă a bunurilor sau a mărfurilor sustrase este mai mare de 20.000 lei în cazul produselor supuse accizelor și mai mare de 40.000 lei în cazul celorlalte bunuri sau mărfuri”.
Dacă valoarea bunurilor sau mărfurilor se situează sub aceste valori, fapta care îndeplinește condițiile de mai sus constituie infracțiune dacă a fost săvârșită de două ori în decurs de un an. Tot contrabandă este și înstrăinarea sub orice formă a mărfurilor aflate în tranzit vamal.
Infracțiunea de contrabandă devine calificată, atrăgând pedepse mai mari, dacă bunurile respective sunt arme, muniții, materiale explozibile, droguri, materiale nucleare, substanțe toxice și altele asemănătoare prevăzute expres în Codul vamal.
Pe lângă aceste ipoteze, antrenează răspunderea penală pentru săvârșirea infracțiunii de contrabandă și colectarea, deținerea, producerea, transportul, preluarea, depozitarea, predarea, desfacerea și vânzarea bunurilor sau a mărfurilor care trebuie plasate sub un regim vamal – cunoscând că acestea provin din contrabandă sau sunt destinate acesteia.
Legat de această ultimă ipoteză, este esențial ca făptuitorul să știe că bunurile ori mărfurile vor fi introduse în sau scoase din țară cu evitarea controlului vamal, fără a fi relevant dacă autorul contrabandei va răspunde penal pentru această infracțiune. Practic, în această variantă asimilată făptuitorul acționează similar unui tăinuitor, infracțiunea putând fi privită și ca o formă specială de tăinuire.
De asemenea, trebuie avut în vedere că nu este obligatoriu ca bunurile să provină din contrabandă, fapta fiind infracțiune și dacă bunurile sunt destinate contrabandei.
Infracțiunile indicate în Codul vamal, inclusiv contrabanda, implică o agravare a răspunderii penale dacă au fost săvârșite de una sau mai multe persoane înarmate ori dacă infracțiunea a fost comisă de două sau mai multe persoane împreună.
Pedeapsa prevăzută de lege pentru contrabandă simplă este închisoarea de la 2 la 7 ani, însă limitele de pedeapsă cresc în cazul contrabandei calificate, ajungând la închisoare de la 3 la 12 ani. În varianta agravată prezentată, pedepsele se stabilesc în intervalul 5-15 ani.
Având în vedere că sancțiunile sunt severe, este important ca organele de urmărire penală să încadreze corect fapta. Astfel, în ceea ce privește ipoteza deținerii, trebuie să se stabilească dacă fapta este contrabandă ori o infracțiune distinctă, prevăzută în Codul fiscal, care incriminează fapta de „deținere în afara antrepozitului fiscal sau comercializarea pe teritoriul României a produselor accizabile supuse marcării, fără a fi marcate sau marcate necorespunzător ori cu marcaje false peste limita a 10.000 țigarete, 400 țigări de foi de 3 grame, 200 țigări de foi mai mari de 3 grame, peste 1 kg tutun de fumat (…)”.
Raportându-ne la exemplul contrabandei cu țigări, fapta va constitui contrabandă doar dacă făptuitorul deține o cantitate mai mare decât limitele prevăzute de lege și cunoaște că acestea provin din contrabandă ori sunt destinate acesteia.
Un alt aspect relevant, care a reieșit din jurisprudența națională, este faptul că operațiunea de revânzare se circumscrie infracțiunii de contrabandă în forma asimilată, întrucât este tot o acțiune de vânzare, etapă finală a activității infracționale și scopul tuturor activităților aflate în aval (deținere, transport etc.).
În ceea ce privește acțiunea de revânzare, este de reținut că pentru a intra în sfera infracțională, autorul trebuie să cunoască că bunurile provin din contrabandă. Cu privire la acest aspect, organele judiciare pot stabili în baza unor împrejurări dacă făptuitorul cunoștea că bunurile provin din contrabandă. De exemplu, în contrabanda cu țigări am observat împrejurări precum: lipsa marcajelor fiscale de pe pachetele de țigări, faptul că pachetele de țigări nu aparțin unei mărci comercializate pe teritoriul României, cumpărarea se realiza în locuri neautorizate, la un preț mai mic decât cel practicat de comercianți autorizați pentru produse similare etc.
Infracțiunea de contrabandă are un caracter transnațional, ceea ce poate implica îndeplinirea unor condiții suplimentare pentru a se ajunge la tragerea la răspundere penală a autorilor. Astfel, chiar dacă infracțiunea de contrabandă a fost comisă pe teritoriul mai multor state, dacă cel puțin un act a avut loc pe teritoriul României sau rezultatul infracțiunii s-a produs, parțial, pe teritoriul țării, nu va fi necesară îndeplinirea unei condiții de procedibilitate suplimentare.
Spre deosebire de situația expusă anterior, dacă infracțiunea de contrabandă e săvârșită de un cetățean român sau de o persoană juridică română în totalitate în afara teritoriului României, pentru a fi aplicabilă legea română trebuie îndeplinite condiții referitoare la limitele de pedeapsă ori să existe dubla incriminare. În acest caz, pentru a fi pusă în mișcare acțiunea penală față de suspecți, este necesară autorizarea prealabilă a procurorului general al parchetului de pe lângă curtea de apel în a cărei rază teritorială se află parchetul mai întâi sesizat sau, după caz, a procurorului general al parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
În ceea ce privește mărfurile accizabile, prejudiciul produs statului constă în sumele de bani datorate la bugetul de stat, fiind incluse aici taxele vamale, TVA-ul și accizele. Conform legislației fiscale, accizele devin exigibile în momentul eliberării pentru consum și în statul membru în care se face eliberarea pentru consum. Noțiunea de eliberare pentru consum are un sens mai larg decât cel comun, fiind prevăzut expres în Codul fiscal, incluzând și deținerea, producerea ș.a. de produse accizabile în afara unui regim suspensiv de accize.
S-a stabilit la nivel european, printr-o hotărârea a Curții de Justiție a Uniunii Europene, că dacă mărfurile au fost introduse ilegal pe teritoriul vamal al Comunității, autoritățile statului membru situat la frontiera externă a acesteia au competența de a recupera datoria vamală și taxa pe valoarea adăugată, chiar și în cazul în care aceste mărfuri au fost transportate ulterior într‑un alt stat membru în care au fost descoperite și apoi puse sub sechestru. În ceea ce privește accizele, autoritățile acestui stat membru pot recupera accizele, cu condiția ca aceste mărfuri să fie deținute în scopuri comerciale.
În concluzie, având în vedere că fenomenul contrabandei cu produse accizabile și nu numai este des întâlnit în România, este recomandat ca administratorii societăților care dețin și pun la dispoziție spații de depozitare, efectuează transporturi internaționale ori desfășoară activități comerciale, să implementeze proceduri care să asigure un control efectiv asupra mărfurilor și bunurilor deținute, transportate ori comercializate, în sensul cunoașterii provenienței acestora.
Autor: Dr. Avocat Mihai Mareș – managing partner Mareș & Mareș
Articolele publicitare sunt marcate pe zf.ro cu Articol cu conținut publicitar, (P), Advertorial sau Opinia Specialistului.