Banca Națională a vândut circa 11 mld. euro din re­zerva va­lu­tară ca să stabilizeze cursul valutar, de la de­butul crizei fi­nanciare pe plan local, în octombrie 2008, apre­cia­ză ana­liș­tii ING Bank. Suma reprezintă aproape ju­mă­ta­te din volu­mul rezervelor pe care BNR le deținea la începutul crizei. În acest timp rezerva valutară a BNR a urcat cu 5 mld. euro, de la 27,3 la 32,6 mld. euro, însă doar datorită împru­mu­turilor externe contractate de stat.

În schimb, fondurile de­ținute efectiv de banca centrală au coborât de la 14 mld. euro în septembrie 2008 la numai 4,2 mld. euro în sep­tem­brie anul acesta. “Aceasta sugerează că BNR a vândut circa 11 miliarde de euro”, spune Nicolae Alexandru, econo­mistul-șef al ING Bank. “În astfel de situații, de regulă BNR nu face comentarii.

Aș avea însă o întrebare: cum au calculat? BNR cumpără și vinde valută prin multe operațiuni. De multe ori cumpără ieftin și vinde scump. În momentul de față, nivelul înre­gis­trat al rezervelor este cel mai mare de când există Româ­nia”, a comentat pentru ZF Adrian Vasilescu, consilier al guver­natorului BNR. Dar și datoria externă este la cel mai ridicat nivel.

“DiferenȚa de la 4,2 miliarde de euro până la 32,6 miliar­de de euro – nivelul rezervelor valutare oficiale în septem­brie 2010 – este reprezentat de împrumuturile de la Comisia Eu­ro­peană, Fondul Monetar Internațional și ceilalți inves­titori care au finanțat deficitul bugetar (prin cumpărarea de euro­bonduri – n. red.) și de rezervele minime obligatorii ale băncilor comerciale, de circa 6,5 miliarde de euro”, spune Nicolaie Alexandru-Chideșciuc, economistul-șef al ING Bank.

Împrumutul de la FMI (care a intrat direct în rezerva BNR, cu excepția unor rate care au mers la Trezorerie) reprezintă 11,2 miliarde de euro, iar cele contractate de la Comisia Europeană și investitorii străini pentru acoperirea deficitului bugetar, încă 10,7 miliarde de euro. În lipsa acestor împrumuturi, rezerva valutară a BNR s-ar fi diminuat considerabil, amplificând astfel imaginea de vulnerabilitate externă a României. Nu doar BNR a fost însă nevoită să se împrumute în perioada de criză, ci și marile grupuri financiare internaționale, inclusiv ING, care au apelat la ajutorul statelor pentru a traversa furtuna.

Oficialii băncii centrale au arătat în repetate rânduri că nu sunt dispuși să tolereze mișcări prea abrupte de curs și nici deviații importante de la nivelurile justificate de condițiile din economia reală. De altfel, BNR și-a făcut simțită prezența pe piața valutară interbancară în repetate rânduri. Totuși, leul a pierdut circa 20% în fața euro de atunci, cursul urcând de la 3,6 lei/euro în octombrie 2008 până la un maxim de 4,4 lei/euro, atins în vara acestui an. Doar în luna septembrie 2010 banca centrală a cheltuit până la 900 de milioane de euro pentru a stabiliza cursul, potrivit calculelor analiștilor ING.

“Aceste calcule arată că BNR ar putea să continue să protejeze leul – scenariul pe care îl considerăm probabil – dar lucrurile s-ar putea complica semnificativ începând cu anul 2012. Dacă situația globală, dar și pe plan local, nu se îmbunătățește semnificativ, leul s-ar putea deprecia față de euro și în paralel să asistăm la o reducere a rezervelor valutare ale BNR”, spune Chideșciuc. Din 2012 România trebuie să înceapă rambursarea împrumutului de la FMI și Comisia Europeană de 20 de miliarde de euro, din care a făcut trageri începând cu mai 2009.
Valuta împrumutată de stat se reflectă tot în bilanțul BNR, care acționează ca bancă a statului. Mai mult, când Trezoreria are nevoie de lei pentru plățile curente, face schimbul valutar cu BNR, cedând euro, care intră astfel în rezervă, contra lei. Când aceste împrumuturi vor ajunge însă la scadență, Ministerul Finanțelor va da leii, iar BNR trebuie să dea euro.
Chideșciuc spune că ponderea tot mai mică a sumelor deținute efectiv de BNR în cadrul rezervelor valutare poate fi considerată o vulnerabilitate, deși sumele împrumutate pot fi utilizate de asemenea, la nevoie, pentru stabilizarea cursului.