Îngerii pot detrona vampirii? / de Elisabeta Lăsconi

Moda thrillerului esoteric are o nouă vedetă, Danielle Trussoni, iar industria editorială a vampirilor are o concurență serioasă din acest an: îngerii căzuți și urmașii lor trebuie să înfrunte propria damnare și pe oamenii dornici să păstreze omenirea grav amenințată pe parcursul mileniilor. Iată subiectul unui roman amplu (716 pagini), care, minune mare! – a fost tradus la noi chiar în anul apariției: “Angelologia” de Danielle Trussoni.

Ce este angelologia? Pandantul altei științe misterioase, demonologia, ea prilejuiește o explorare absolut fascinantă a lumii îngerilor: povestea îngerilor căzuți și a celor rămași puri, funcțiile lor și ierarhiile angelice. Autoarea se bizuie pe o documentare scrupuloasă: scrieri biblice și istorice, cărți medievale și de mitologie greacă, tratate despre ierarhiile îngerești. Romanul se desfășoară pe două planuri – prezent și trecut (ce merge înapoi la ocupația nazistă, la timpurile biblice și potopul lui Noe), acțiunea se bazează tot pe o căutare, de această dată personajul feminin, Evangeline, tânără călugăriță în mănăstirea St. Rose, încredințată măicuțelor din copilărie. Treptat, ea ajunge să afle istoria propriei familii legată de Societatea Angelologilor (cum putea lipsi societatea secretă dintr-un thriller esoteric!) și bătălia purtată cu nephilimii, ființe hibride, născute din îngerii căzuți și fiicele oamenilor, de o frumusețe seducătoare și o cruzime fără măsură. Evangeline aude povestea celor două expediții făcute de angelologi la distanță de secole în Munții Rodopi, unde potrivit legendelor și tradițiilor, au fost întemnițați Veghetorii, ca să recupereze obiectul cel mai primejdios pentru omenire: lira al cărei cântec i-ar putea elibera. Un amalgam de mituri și simboluri au darul să fascineze: povestea lui Orfeu și puterea magică a muzicii, rasa superioară de stăpâni ambiționând să distrugă o umanitate considerată inferioară, iubiri nefericite între nephilimi și pământene. Romanul își creează și o geografie mitică interesantă: Munții Rodopi și temnița unde zac Veghetorii, Parisul anilor de război dominat de întuneric, mănăstirea însăși cu arhitectura ei neobișnuită. Făpturile supraumane au parte de fastuoase descrieri, de multiple referințe – de la Geneză la Sfântul Augustin și Thomas d’Aquino. Nu lipstește informația istorică, precum datele despre Abigail Rockfeller, binecunoscută ca mecena. Suspansul romanului îl dau căutarea și urmărirea, la care iau parte Evangeline și un tânăr universitar specializat în istoria artei, călugărițe și angelologi, aici se vede amprenta școlii americane de thriller: capcane, pistoale și sânge din belșug, scene cinematografice de urmărire prin metrou, ca și inevitabila idilă înfiripată între cei doi căutători ai adevărului ascuns de legende. Farmecul și subtilitatea romanului vin din altă parte, din poveștile prieteniei, ale inițierii și ale familiei: tribulațiile unei prietenii ce leagă destinele fetelor, Celestine și Gabriela, ca și inițierea lor în angelologie, iubirea pe care o poartă Evangeline tatălui ei, apoi drama nephilimilor supuși degradării, amenințați de boală și moarte (oricât de răi și cruzi ar fi, ei impresionează prin suferința pentru perfecțiunea și frumusețea pierdute). Cu asemenea ingrediente, autoarea speră să capteze pe cititorii ciclului Harry Potter, care au ieșit din copilărie, publicul adolescentin fascinat de vampiri (nephilimii sunt și ei biete făpturi damnate, plătind prețul nemuririi), ca și pe lectorii de thriller esoteric, dornici de o poveste bună (altă societate ocultă? alt secret zguduind temeliile credinței ori istoriei?) Dacă adăugăm că șapte edituri au licitat pentru publicarea cărții, că drepturile de ecranizare le-a obținut compania de film Columbia, dar serios concurată de Universal, că “Angelologia” are final deschis, ce permite continuarea, că autoarea lucrează deja la a doua carte, “Angelópolis”, atunci Saga îngerilor începută cu acest roman are șanse foarte mari să detroneze vampirii! Danielle Trussoni, “Angelologia”, traducere din limba engleză de Mariana Piroteală, Editura Litera, București, 2010; 716 pag. ELISABETA LĂSCONI, eseist și critic literar. Absolventă a filologiei bucureștene (1980), doctorat susținut în 1998 cu o teză despre Sorin Titel, publicată în două cărți (“Oglinda lucioasă, oglinda aburită”, Ed. Amarcord, 2000; “Sorin Titel, Ciclul bănățean”, Ed. Univers, 2000). Colaborări la revistele Adevărul literar și artistic, Caiete Critice, Cultura, România literară, Viața Românească.