„Marian Zidaru sculptează cu două brațe lungi, curgătoare, precum ramurile de salcie, și desenează cu trei perechi de ochi, precum Sfântul Ilie”. După așa o caracterizare intri altfel în lumea „romantismului mistic”. La începutul acestei veri a devenit „publică” întâlnirea dintre un teoretician, istoric, analist al misticismului, Cristian Bădiliță și un artistist care caută să explice lumii Lumea de pe linia orizontului infinit care leagă cerul și pământul.
Marian Zidaru și-a propus un an de forță. A scos de prin lăzile pe care le-a plimbat prin ateliere desene nemaivăzute, le-a cuprins într-un catalog și le-a expandat apoi în două expoziții emblematice, în „bastionul contemporan” de la H’art și la Tipografia de la Combinatul fondului plastic.
Cristina Bădiliță a scris unul dintre textele de catalog. „Mai mult decât alți confrați ai său care-și declină o identitate ortodoxă (aș spune, mai degrabă, teologică), Marian Zidaru e un autentic vizionar, cu „exagerări” și întemeiate radicalisme. Un vizionar nu are nevoie de parafă de la preotul satului, nici de la patriarhie. Un vizionar vede ceea ce i se arată. Nu ceea ce dorește el să vadă. Așadar nimeni nu-l poate controla, cenzura, pune sub interdicție. Cu atât mai puțin când este vorba despre un vizionar-artist”, mai scrie Bădiliță, care încheie în notă poetică: „Un heruvin decapitat nu e un heruvim mort, lucru perfect absurd, ci un poem grafic extraordinar.”
Toată lumea a comentat desenele „uriașe” scoase din cufăr de Marian Zidaru. Iar cei mai ambițioși dintre amatorii de artă au mers la halele aproape ruinate ale Combinatului Fondului Plastic să vadă desenele din Tipografie care nici nu prea pot fi expuse în altă parte în primul rând din cauza dimensiunii lor. Ploaia nebună care a trecut ușor prin acoperișul halei galerii a închis repede expoziția, dar desenele toate sunt în catalog. Iată și o definiție a lor dată de Dan Popescu, proprietarul galeririei H’art: „Toate desenele lui Marian Zidaru funcționează astfel: sunt niște tabele prin care omul se reconciliază din glod cu cerul.”
În luna august Marian Zidaru a ocupat apoi Palatul Mogoșoaia cu o expoziție amplă, un fel de retrospectivă, pe care a extins-o în mai toate spațiile palatului: cuhnia, galeria de la parter, subsol, ghețărie – unde sunt și lucrări ale Victoriei Zidaru.
„Îngeri, tronuri, voievozi”, sculptură în lemn și în bronz, desen, tapițerie, instalații. Expunerea poate fi privită ca o mare confesiune, o confesiune critică și autocritică, o redesenare a istoriei, de la întâlnirea cu îngerii, la amenințarea bombelor… Este o scrisoare deschisă pe care artistul o trimite Lumii. În catalogul desenelor, Erwin Kesler, un promotor al lui Marian Zidaru, scrie: „Marian Zidaru este un „lexograf”, un gravor de cuvinte… În desen, mai mult chiar decît în alte lucrări, cuvintele se ațin pretutindeni, fie în orizontul terestru, al bazei, fie în acela celest, al boltei albe a hîrtiei, pe care se profilează formele. Alteori cuvintele țîșnesc sau se înghesuie pretutindeni, în țesutul desenului, pe epiderma lui, ca niște săgeți, ștampile, țevi, solzi, gheare, care prind și nu scapă sensul, devenit un clonț nesățios cu care formele grăitoare sfârtecă ochiul și conștiința privitorului. Cuvintele sînt viață din viața formei, electrizează înțelesul, scurtcircuitează libertatea privirii, pentru a ține captive mintea și sufletul, alături de trupul vorbitor al desenului.”
Fotografii de Remus Andrei Ion