Internetul, cu toate facilitățile sale, nu este “un rău necesar” – este doar necesar. Mica problemă este că el stochează memoria umanității (o fi sunând prețios, dar asta face) de la momentul (lui) zero, spre înainte. Spre înapoi se uită mai rar și doar așa, dintr-un soi de superioară condescendență. Istoria aceleiași umanități este însă ceva mai vârstnică (și mai bogată în evenimente relevante) decât istoria clipei prezente.
Pentru ca acest text să nu semene a eseu patetic/ ratat, am să dau două exemple de search. Primul experiment: căutăm ceva referințe despre unul de se numea Linus Pauling. Omul ăsta a trăit între 1901 și 1994 și a fost un chimist american. Printre altele, la viața lui, Pauling a fost de două ori recompensat cu Premiul Nobel: prima oară în 1954 (când a obținut Premiul Nobel pentru chimie) și a doua oară în 1962 (când i s-a acordat Premiul Nobel pentru pace). Asta pe scurt. Când cauți pe Google Linus Pauling, motorul îți spune că a găsit 884.000 de rezultate. În continuare, i-am cerut aceluiași Google să mi-l caute pe Gigi Becali. Motorul, docil, s-a supus comenzii și, în doar 0,17 secunde, m-a anunțat că a găsit 3.290.000 de articole pe subiectul solicitat de mine, adică de aproape 4 ori mai multe decât pentru L. Pauling.Să nu fiu greșit înțeles: nu-i nimic rău să știi cine-i Gigi Becali – și nu sunt deloc malițios. Omul e europarlamentar, patronul celui mai titrat club de fotbal din România, a ridicat biserici, a construit case pentru sinistrați și nevoiași etc. Zic doar că nu strică să știi și cine-i Linus Pauling.
Alt exemplu: dau search pe Pierre de Coubertin, francezul care este “părintele” Jocurilor Olimpice moderne. Rezultatul? 994.000 de articole. Mai departe, îl caut pe Diego Armando Maradona, cocainomanul care, în 1986, a sucit soarta unui campionat mondial de fotbal înscriind un gol (în poarta Angliei) cu mâna, ca la handbal. Despre el se spune că ar fi cel mai mare fotbalist al tuturor timpurilor. Ei bine, Google indică 25.900.000 de articole avându-l ca subiect pe gloriosul argentinian.
În fine, vreau să spun doar că nu cifrele de mai sus mă neliniștesc, ci raportul dintre ele. Care raport poate fi (cred) extrapolat ca fiind raportul dintre trecut și prezent, dintre însemnat și derizoriu. Asta în accepțiunea internetului. Atât de necesar, de altfel…