Genericul da tonul: alternanta dintre o intunecata suprafata incerta invadata de sange si un peisaj maret si auster totodata, o priza in macro si o imagine de survol. Luata din avion la propriu caci pe calea aerului sosesc doi experti din L.A. la locul crimei, o localitate din Alaska. Repede intra in scena elementul real de conflict care nu-i defel de simplu policier, ci de profund studiu asupra elementului perturbator care da titlul filmului. Insomnia provocata in prim plan de un fenomen climateric – persistenta luminii – si in plan secund de o grava si mai veche problema de constiinta care oricum genereaza nopti albe.
Sub obiectivul necrutator al camerei de filmat (imaginea Wally Pfister) si sub discreta, dar ferma directie a tanarului Christopher Nolan, Al Pacino detalieaza fascinant o inopinata surpare fizica si psihica. O compozitie savant gandita si cu virtuozitate expusa intr-un joc inifinit nuantat. Bineinteles fizionomia se afla mereu in atentie, dar si gesticulatia inchipuie un fel de coregrafie a zbaterii neputincioase in lupta cu un inamic impalpabil, dar cu atat mai atroce. Permanenta nelinistitoare a soarelui actioneaza ca o dilatare continua, ca un efect de blow-up intr-o pelicula care ar putea foarte bine sa fie supraintitulata Looking for Pacino. Parafrazand astfel faimosul demers al cineastului insusi, care la un moment dat a declansat o elevata investigatie filmata asupra impactului pe care opera shakespeareana “Richard III” il are asupra slujitorilor scenei si ecranului. Paralela se impune mai ales la o derulare mentala a Insomniei, odata parcurs itinerarul detectivistic de depistare a autorului unui asasinat cu sange rece, care se dovedeste a fi un expert al genului. E drept ca este vorba de genul beletristic al romanului politist si de un scriitor local, dar nu un nativ al zonei, ci un venetic aclimatizat cu greu. Un individ care a cunoscut pe propria piele devastatorul proces de alienare pe care-l declanseaza climatul neobisnuit al zonei, acolo unde intalneste naturi psihice deja afectate de traume mai mult sau mai putin grave. Hartuirea declansata de acest expert al suspansului literar – ingenios incredintat unui actor cu figura bonoma, Robin Williams, incantat sa se exerseze si in postura malefica – constituie un spectacol in sine care dezvaluie in chip insolit unele amanunte din bucataria specialistilor ce tes astfel de scenarii diabolice. Si aceasta devoalare e mult mai palpitanta decat cea din recentul Hotul de orhidee / Adaptation, cu un Nicholas Cage dedublat in zadar.
Contribuie la configurarea dramei protagonistului doi actori buni coechipieri. Martin Donovan efectiv partenerul mai tanar, care la randu-i are probleme legate de redeschiderea unui caz la care superiorul sau a plusat in virtutea unei justitii ideal si intuitiv instituita din perspectiva unei experiente de-o viata. In admiratia glorioasei practici a detectivului exemplar se afla juna politista din urbea de provincie, care e fericita sa poata lucra cu maestrul idolatrizat. Hilary Swank isi gradeaza si ea cu parcimonie entuziasmul incet incet deturnat in stupoare, urmand sa respecte insa preceptele celui ce face efortul supraomenesc de a-si intelege si stapani propria degringolada. Un spectacol secund orchestrat prin flash-uri subiective si secvente “de actiune”, generand o tensiune constanta. Revelatoare.
Nu trebuie ignorat faptul ca este vorba de un remake american al unui film norvegian omonim din 1997, in regia lui Erik Skjoldjaerg si cu Stellar Skarsgard in rolul principal. Un film comparat cu un maelstrom…
Fanii lui Pacino pot sa se pregateasca pentru o noua intalnire … Cu cartile pe fata.
* Insomnia. Productie SUA 2002. Regia: Christopher Nolan. Cu: Al Pacino, Robin Williams, Hilary Swank, Maura Tierney, Martin Donovan, Nicky Katt. Distribuit de New Films Romania.