În climatul de nesiguranță politică și de instabilitate a piețelor care se pare că devin caracteristici recurente ale vieții în zona euro, a apărut săptămâna trecută o pată de lumină pe un cer întunecat și prevestind furtuni. Aceasta a marcat încheierea cu succes a unui an întreg de negocieri cu privire la propunerile Comisiei Europene pentru șase noi acte legislative europene care, în esență, vor remodela guvernanța economică în Uniunea Europeană și, în special, în zona euro.

La intrarea în vigoare a acestei legislații, la sfârșitul acestui an, UE va dispune de un cadru mult mai solid pentru prevenirea erorilor economice care au marcat perioada recentă.

Vom fi în măsură să examinăm în mod preventiv și mult mai atent ca oricând finanțele publice ale statelor membre, în special nivelul datoriei. Va fi vorba inclusiv de analiza coordonată a politicilor economice și ale bugetelor în prima jumătate a fiecărui an, înainte de adoptarea acestora de către parlamentele naționale în cadrul unui proces cunoscut sub denumirea de “semestru european”. Iar bugetele va trebui elaborate și prezentate în conformitate cu un cadru comun, în concordanță cu cele mai stricte standarde internaționale, astfel încât elaborarea bugetului să fie mai transparentă atât pentru cetățeni, cât și pentru factorii de decizie politică.

Am tras învățăminte importante pornind de la studierea originilor actualei crize a datoriei publice. Așadar, ne vom concentra atenția în special asupra țărilor ale căror politici bugetare pun în pericol propria lor stabilitate și stabilitatea Europei, creșterea economică și ocuparea forței de muncă, ceea ce ne va permite în viitor să evităm tipul de criză fiscală cu care a trebuit să ne confruntăm în cazul Greciei.

În același timp, vom analiza mai amplu situația macroeconomică în fiecare țară și vom acorda o atenție deosebită semnelor timpurii ale posibilelor dezechilibre care ar putea submina competitivitatea și amenința sănătatea pe termen lung a economiei.

Astfel, de exemplu, în cazul în care vom detecta simptomele unei bule imobiliare, sau deficiențe în sectorul bancar, sau un dezechilibru în configurația schimburilor comerciale și a investițiilor vom putea acționa din timp pentru a contribui la soluționarea problemei la nivel național, mai degrabă decât mai târziu, când situația a devenit o problemă la nivelul întregii Europe. Vom putea evita astfel genul de dezechilibre profunde prin care au trecut țări precum Irlanda și Spania.

Dacă se întâmplă ca această abordare preventivă să nu funcționeze și ca statele membre să nu își respecte obligațiile care le revin în temeiul acestei noi legislații, vom fi în măsură să acționăm pentru a remedia situația. Țările a căror datorie ajunge la niveluri excesiv de ridicate și ale căror deficite bugetare cresc peste măsură va trebui deci să readucă lucrurile pe făgașul cel bun, conform unor obiective și termene clare. Același lucru este valabil și pentru țările în care dezechilibrele macroeconomice prezintă un risc pentru economia europeană.

În ceea ce privește țările din zona euro și în cazurile extreme în care un stat membru pune zona euro în pericol prin desconsiderarea avertismentelor și a recomandărilor respective, Comisia va fi în măsură să asigure respectarea mai strictă a acestora decât înainte, propunând din timp sancțiuni financiare. Aceste sancțiuni vor fi impuse în mod automat, cu excepția cazului în care o majoritate a statelor membre din zona euro resping propunerea Comisiei.

De asemenea, învățând din experiențele din trecut, vom aplica amenzi severe oricărui guvern care încearcă să-și inducă în eroare partenerii prin prezentarea unor statistici care nu sunt conforme cu realitatea.

Toate aceste schimbări vor avea loc într-un mod care este considerabil mai democratic și mai transparent, la solicitarea expresă a Parlamentului European care a intervenit energic și constructiv în desfășurarea negocierilor. Nu vor mai exista discuții care se desfășoară în spatele ușilor închise cu miniștri încercând să disimuleze politicos erorile colegilor lor.

Când incompetența sau imprudența guvernului X pune în pericol locurile de muncă și economiile cetățenilor din țara Y, cetățenii respectivi – prin reprezentanții lor aleși în Parlamentul European – vor putea cere guvernului X să dea socoteală în public. Și este corect într-o Uniune care se bazează pe solidaritate și pe reunirea suveranităților.

Prin toate aceste măsuri, Uniunii Europene i s-a conferit o reală putere în materie de guvernanță economică.

Ce efecte va avea această nouă putere? Ei bine, acest “six-pack”, cum este denumit în mod familiar, nu reprezintă un panaceu. Nu va duce, neînsoțit de alte măsuri, la ieșirea din această criză – deși ne va ajuta cu siguranță – și nu va putea în niciun caz oferi garanții irefutabile că nu va mai exista niciodată o altă criză.

În schimb, six-pack accentuează faptul că statele membre, în special în zona euro, au o obligație pe termen lung, pe care și-au asumat-o în mod liber, dar pe care au ignorat-o prea des, și anume, citez din Tratatul privind Uniunea Europeană, că “își consideră politicile economice ca fiind o chestiune de interes comun”.

Aceasta este principala învățătură pe care trebuie să o tragem din criză.

Deoarece atunci când apar probleme, modul în care sunt reglementate băncile din Irlanda are implicații profunde pentru ocuparea forței de muncă în Regatul Unit.

Politica fiscală din Grecia are un impact considerabil asupra stabilității financiare în Franța. Lentoarea reformei în Portugalia are consecințe pentru creștere în Spania.

Și atunci când situația devine extrem de gravă, efectul este resimțit de fiecare contribuabil european și de mult mai mulți lucrători europeni a căror existență nu este periclitată de guvernele lor, ci de guvernul altei țări.

Six-pack obligă guvernele să își asume responsabilitățile care le revin prin apartenența la Uniunea Europeană și prin apartenența la uniunea economică și monetară. Acesta le impune să elaboreze politici bugetare prudente care vizează prosperitatea pe termen lung, nu numai imediat după alegeri, și le obligă să se concentreze asupra stabilității economice, a creșterii durabile și a unor locuri de muncă de calitate. De asemenea, six-pack obligă guvernele să considere cu multă seriozitate obligațiile care le revin la nivel european, în același mod în care își asumă responsabilitățile la nivel național.

Olli Rehn este comisar european pentru afaceri economice și monetare

Opiniile aparțin autorului și nu reprezintă neapărat poziția Ziarului Financiar.