O știre de ultimă oră ne informează că aproape 500 de falsuri ale unor tablouri “semnate” de artiști moderni precum Matisse, De Chirico sau René Magritte au fost reperate în colecțiile unor amatori de artă din Italia. Lucrările, în valoare de aproximativ 7 milioane de euro, fuseseră achiziționate cu bună credință de către colecționarii respectivi direct de pe net. Cum de s-a putut întâmpla așa ceva? Cum se cumpără și cum se vinde artă pe net?
Un exemplu prestigios: eBay, cunoscuta companie americană de
comerț online, este, în momentul de față, după cunoștința noastră,
cea mai mare firmă din lume axată pe licitații pe internet. A
început să funcționeze în 1995 (sediul social al firmei este în
Sillicon Valley, în San José) și a devenit o referință mondială în
sectorul său de activitate, având, în momentul de față, 276 de
milioane de membri înscriși. A proliferat în numeroase țări de pe
glob și a absorbit numeroase firme concurente, iar afacerea care,
la început, a fost “de la persoană particulară la persoană
particulară”, a devenit din ce în ce mai mult o platformă “de la
comerciant la persoană particulară” (“Business-to-Consumer”);
altfel spus, oferă un grad de garanție sporit, fie că ne referim la
varii obiecte noi, fie la obiecte artistice. Arhitectura
întreprinderii este, cel puțin în intenția întemeietorului său,
Pierre Omydar, întemeiată pe încredere. Primul obiect vândut pe
eBay a fost un pistol laser defect. Suma finală de achiziție: 14,83
de dolari. Surprins, Omydar l-a contactat pe câștigător și l-a
întrebat dacă știe că scula este nefuncțională. Omul, onest și sec,
i-a răspuns pe e-mail: “Colecționez lasere defecte.” Sună bine și
dă siguranță, chiar dacă e o fabulă.
Ideea de licitație on-line a fost într-adevăr genială și ajuns, în
momentul de față, să aducă profituri uriașe (în 2008, doar,
beneficiul firmei, sic!, a fost de 1,7 miliarde de dolari), ca
urmare a faptului că pe eBay se scot zilnic la licitație și deci
își schimbă proprietarul milioane de obiecte, noi sau second hand,
precum: collectibles sau collectors, obiecter de artă, aparate
casnice, aparate electronice, unelte, mobilă, autoturisme și piese
de schimb, bijuterii, îmbrăcăminte, CD-uri sau viniluri, cărți
etc.
Practic, cu excepția obiectelor interzise prin lege, aici se pot
scoate la licitație orice de fel obiecte. Regulile de funcționare
și cele ale afișajului (anunțarea ultimei oferte) pot fi citite pe
site, dar, înainte de a începe jocul licitației, e bine să știți că
ofertantul trebuie întotdeauna să stabilească sfârșitul licitației
sale pentru o anumită zi, oră, minut și secundă și că vânzătorul
este totdeauna obligat să livreze un obiect ce corespunde exact cu
descrierea făcută chiar de el (răspunde pentru corectitudinea
descrierii articolului). Desigur, în această ultimă privință, când
este vorba despre opere de artă, uneltele înșelăciunii și gropile
ignoranței sunt greu de evitat. Pentru că, nu-i așa, atunci când
descrii un laser funcțional și expediezi câștigătorului licitației
unul care nu merge, situația e simplă. Ce te faci însă când vine
vorba despre o pânză de Țuculescu, semnată cu faimosul triunghi
(lesne de imitat), și care este executată de falsificator de
talent? Obiectul, nu-i așa, corespunde descrierii. De aici și
plasele/țepele numeroase. Asta nu înseamnă, însă, că nu se pot da
și lovituri măiastre.
Ca să se finanțeze, eBay ridică, în schimbul serviciilor sale, un
comision pentru fiecare dintre tranzacții. Întotdeauna, cel care
plătește este vânzătorul, cumpărătorul fiind scutit de orice
obligație financiară față de firmă. La sfârșitul tranzacției,
vânzătorul și cumpărătorul își dau note reciproc. Evaluările prin
notă pot fi însoțite de un comentariu de un rând, care, la rândul
lor, pot primi un răspuns scurt. Notele și comentariile constituie
cheia de boltă a întregului sistem fiindcă, datorită lor,
vânzătorul își poate face o idee despre cumpărătorul său și invers.
Numărul de tranzacții și procentajul de notări pozitive este
indicat în profilul fiecărui utilizator. E limpede, deci, că e
riscant să vindeți/cumpărați de la utilizatori cu un procentaj
scăzut de note pozitive.
Cel mai vizibil magazin online de la noi se numește okazii.ro și
posedă o secțiune “Artă și antichități”, cu numeroase subsecțiuni,
de la “artă africană” până la “obiecte liturgice”.
Din regulamentul de funcționare, în mare măsură asemănător cu cel
al eBay, spicuim, spre întărirea ideii de risc pe care o presupune
jocul de-a licitația on-line, dar și spre a sublinia onestitatea
unui organizator complet dezangajat:
“Organizatorul acestei licitații nu verifică, nu urmărește și nici
nu controlează articolele puse în vânzare la licitația sa.
Organizatorul acestei licitații pe Internet nu verifică, nu
urmărește și nici nu controlează utilizatorii individuali ai
licitației. Organizatorul nu poartă nicio răspundere pentru
articolele oferite spre vânzare la licitație.
Astfel, noi nu putem deține controlul asupra proprietăților
utilizatorului, asupra calității și siguranței articolelor vândute
sau cumpărate. De asemenea, nu putem urmări daca s-au respectat
prevederile legale; a bunurilor vândute și cumpărate; formularele
pentru vânzarea sau cumpărarea de bunuri; capacitatea și
posibilitatea vânzătorului de a duce la îndeplinire vânzarea
produselor oferite, capacitatea cumpărătorilor de a cumpăra
produsele care îi interesează.
Obligațiile Organizatorului acestei licitații pe Internet nu includ
implementarea unui control deplin asupra informațiilor afisate de
către utilizatorii acestei licitații pe Internet.”