Interogarea prizonierilor sovietici

Incepand cu anul 1941, armata romana a capturat numerosi prizonieri sovietici. Acestia au fost supusi unor interogatorii care s-au desfasurat dupa o procedura stabilita anterior. Ofiterii romani erau interesati sa afle detalii privind modul de instructie sovietic si despre dotarea pilotilor inamici.
Sovieticii au incercat sa-i induca in eroare pe anchetatorii romani, trimitand soldati care sa cada intentionat prizonieri si pe care i-au invatat ce sa declare la interogatorii. Voluntarii au fost alesi dintre basarabeni, care au fost informati ca in acest mod se reabilitau. Cu prilejul perchezitiilor s-a constatat ca majoritatea prizonierilor sovietici aveau asupra lor regulamente militare si diverse numere din ziarul Pravda. Din dotarea acestora lipseau insa mastile de gaze, introduse abia din mai 1944, cand frontul ajunsese in apropierea municipiului Iasi.
Instructia dura maxim 20 de zile. Basarabenii erau antrenati in haine civile, comparativ cu rusii si ucrainenii, care primeau bonete si pantaloni. Reocuparea Basarabiei de catre sovietici a determinat mobilizarea barbatilor cu varste cuprinse intre 18 si 45 de ani, folositi in agricultura, constructii de drumuri si la regimentele de rezerva. Au existat si militari sovietici care au refuzat sa mai lupte si se automutilau, impuscandu-se in mana. Cei care erau surprinsi in momentul comiterii unui asemenea act erau executati pe loc sau primeau 10 ani de detentie.
Pilotii sovietici au fost dotati cu avioane americane, Cobra si Boston, insa le preferau pe cele rusesti, considerandu-le mai usor de manevrat. Desi hrana aviatorilor era mai consistenta, in comparatie cu cea a militarilor din celelalte arme, acestia apreciau, in 1944, ca mancarea “este mult mai slaba ca inainte”. Aspectul a fost confirmat si de alti prizonieri, care au precizat cantitatile de alimente pe care le primeau: zilnic, 700 de grame de paine, fabricata din orz si porumb; carnea se asigura de trei ori pe saptamana; de doua ori pe zi mancau supa de mazare sau arpacas; uneori, seara, li se oferea ceai cald; zaharul si tigarile se asigurau neregulat.
Sovieticii nu si-au facut niciodata probleme in ceea ce privea numarul militarilor pe care ii puteau trimite in lupta, avand in vedere ca cei care erau incorporati depaseau lejer necesarul. In acest context, nu trebuie sa mire pe nimeni faptul ca in Romania au existat 12 lagare de prizonieri si ca majoritatea celor internati au fost militari sovietici.