Unsprezece ani, patru luni și șaptesprezece zile
A fost un exil scurt?Acesta nu este carnetul de-atunci.
Am avut o mulțime.
Unele mari, broșate, în coperte-aurite,
altele mici, ușoare, cu foiță de biblie.
Noaptea le pipăiam pe furiș,
le mângâiam paginile ca niște membrane.
Din ce în ce mai repede, mai intens
cu o dorință de nesatisfăcut.
Ziua nu îndrăzneam să m-apropii de ele
de parcă erau o proprietate străină.
După un timp le-am împărțit prietenilor,
pentru noul tău volum de poezie, le spuneam.
Cîtorva, așa pretindeau, le-au purtat noroc.
Și ai venit tu,
după unsprezece ani, patru luni și șaptesprezece zile.
Dimineața, în lumina care pare să excludă moartea,
umplem fără spaimă, simplu, firesc, membrană după membrană.
De cîte ori întorc o pagină scrisă
Orfeu își întoarce privirea.
Din volumul “Acum biografia de-atunci”, Editura Eminescu, București, 2000