Intr-o mare de lei, Banca Nationala abia mai trage navodul

Romania n-are sosele bune, n-are spitale, n-are case. Dar are altceva: are bani. Dar cum de ai bani si nu-i poti folosi? Simplu: din cauza inflatiei – masura economiei nerestructurate. Ca si a intregului mediu de afaceri, care, paradoxal, nu poate sa absoaba capitalul de care are atata nevoie. Si, daca banii nu sunt in economie, trebuie sa fie undeva. Pana acum doi ani, erau la Finante. Acum sunt la Banca Nationala. Adica cine-i emite ii ia repede inapoi.
Cand e apa la bord, marinarii pun mana pe pompa s-o scoata. Exact asta este situatia economiei romanesti – este pur si simplu inundata de lei. Iar marinarul de serviciu este acum Banca Nationala. Acum doi ani, Ministerul de Finante era cel care absorbea resursa vitala a economiei: banii.
La inceputul saptamanii, BNR a atras in depozite in lei la o saptamana sau o luna echivalentul a peste 600 milioane $: o suma imensa – mai mult decat se va imprumuta anul acesta Romania de pe pietele externe. Iar o astfel de operatiune nu mai este demult rara avis. 
Soldul depozitelor atrase de Banca Nationala era la sfarsitul lunii trecute de peste 65.000 miliarde lei, adica aproape doua miliarde $. Dublu fata de acum un an, de zece ori mai mult fata de acum doi ani.
In acest timp, “foamea” de bani a Finantelor a fost astamparata de creditele externe si, intr-o mai mica masura, de imprumuturile direct de la populatie: creditul guvernamental, adica banii luati de stat de la banci, a scazut de la 1,5 miliarde $ acum doi ani la cateva sute de milioane $ catre sfarsitul anului trecut. 
Nu e un paradox, intr-o economie in care firmele, dar si persoanele fizice, “tipa” dupa credite? Ce s-ar intampla daca BNR n-ar mai atrage aceste resurse?
“Din pricina inflatiei inca ridicate, BNR n-are incotro. Aceasta evolutie da masura puterii de absorbtie a economiei, pentru ca pe de alta parte e nevoie de bani, si e pacat ca nu merg in economie. Trebuie spus insa ca e o anomalie. Creditele bancare sunt inca putine, mai ales pe partea de “consumer”, chiar daca au crescut in ultimul timp”, spune Lucian-Liviu Albu, directorul general al Institutului de Prognoza Economica din cadrul Academiei Romane.
Si cei care lucreaza in sistem simt pozitia de forta a Bancii Nationale.
“Ministerul Finantelor ia de obicei doar ce are nevoie din lichiditatea de pe piata, si nu este interesat de nimic mai mult. In schimb, Banca Nationala isi aplica pur si simplu politica monetara restrictiva, care, stim deja ca de la anul va avea drept obiectiv tintirea inflatiei. Sa nu uitam ca reducerea inflatiei de anul trecut de la o tinta initiala de 22% la 17,8% a fost posibila pentru ca Banca centrala a mentinut stabilitatea cursului de schimb al monedei nationale si a sterilizat continuu sumele in plus de pe piata monetara”, spune 
Cristian Sporis, chief dealer la Raiffeisen Bank Romania.
Insa daca nu ar fi aceasta mare teama de inflatie, cu totul altfel ar sta lucrurile: cum suna niste dobanzi de 10%?
“Daca BNR nu ar proceda astfel, dobanzile ar fi de sub 10%. Exista inca in piata un surplus de lichiditate mult prea mare, care nu-si gaseste inca contrapartida in economie. Cred ca mai dureaza cativa ani pana cand banca centrala se va alinia la politica celorlalte banci centrale de pe pietele dezvoltate, adica sa ofere, si sa nu atraga, lichiditate, si atunci sa decida pretul banilor”, mai spune Sporis.
Intr-adevar, din cauza inflatiei ridicate si deci a nevoii de a absorbi banii din piata, BNR pur si simplu actioneaza acum cu totul altfel decat asa cum este definit rolul principal al oricarei banci centrale intr-un manual de economie: imprumutator de ultim resort. Practic, BNR s-a transformat din creditor in debitor al sistemului bancar, deci implicit al economiei.
“Este un pret platit scump, dar un pret care se regaseste in ceea ce se intampla in economia noastra din 2000 incoace. Mai intai inflatia s-a transformat in dezinflatie, iar apoi dezinflatia a fost consolidata”, spune Adrian Vasilescu, consilier al guvernatorului BNR.
De unde acest surplus? “Raspunsul este dublu: pe de o parte dificultatile pe care le intampina multe intreprinderi din economia de a se imprumuta din sistemul bancar, iar pe de alta parte este grija bancilor ca banii << sa ude gradini si nu deserturi>>”, spune Vasilescu.
In plus, in ultimii doi ani au intrat pe piata miliarde dolari sau euro din strainatate, bani care nu pot fi absorbiti cu usurinta de sistemul bancar.
Insa din pricina inflatiei ridicate nu poate cheltui cat ar fi nevoie nici statul.
“Este nevoie de un ciclu de inca 4-5 ani in care ancora principala impotriva inflatiei sa ramana deficitul fiscal strans, pana cand sa se reia folosirea deficitului bugetar pentru cresterea economica printr-o mai mare finantare a investitiilor publice”, spune ministrul finantelor, Mihai Tanasescu.
Intr-adevar, anul trecut -cand s-a inregistrat cea mai mica inflatie de dupa 1990- deficitul fiscal a fost de doar 2,7%, fata de prognoza initiala de 3%.
Ca urmare, ministrul finantelor afirma ca de fapt acesta este factorul cheie de reducere a inflatiei.
“Inflatia avand caracter structural, numai printr-o politica fiscala constrangatoare poti sa-ti atingi tinta de dezinflatie. De fapt, banca centrala va avea rolul principal in controlul inflatiei de-abia cand aceasta va scadea sub 10%”, spune ministrul de finante Mihai Tanasescu.