La Istanbul, am locuit chiar în buricul orașului, la câteva minute de cele două bijuterii încărcate se istorie și de simboluri, Sfânta Sofia și Moscheea Albastră. Și asta grație unui adevărat geniu al locațiilor optime, care găsește peste tot în lume hotelul ideal pentru un căutător de miracole turistice și culturale sau chiar pentru un amator de o simplă ședere trândavă pe malul mării. Grație acestei femei minunate am stat la Barcelona la doi pași de Rambla, în Sicilia chiar pe malul mării Ionice, în miezul Siracuzei, în Canare pe insula cea mai fericită și mai prietenoasă. Ca să nu mai vorbim de bucățica de rai care de ani buni este a doua noastră casă pe insula Thassos.
Să revin însă la punctul de plecare. Da, am fost la Istanbul și aș jura cu mâna pe inimă, dacă nu mi-ar fi rămas jumătate acolo, că nu mi-a fost dat să văd un oraș mai cuceritor ca acesta. Poate și pentru că a fost șlefuit de-a lungul atâtor veacuri de înșiși cuceritorii lumii. Nu am să vorbesc despre marile repere culturale. Sunt alții mai informați și mai pregătiți pentru asta. Pot să spun însă ce m-a frapat în acest mozaic strălucitor de nuanțe, tendințe, locuri istorice și chiar religii. .
Nu am avut în niciun alt oraș prin care am trecut un sentiment atât de statornic de securitate. Să nu uităm că Istanbulul este unul dintre cele mai populate orașe de pe planetă. Ca să nu mai vorbim de fluxul permanent de turiști din toate colțurile Pământului. Pe străzile ticsite, în tramvaiele umplute cu vârf, unde nu mai puteai vârî un ac în plus, la cozile cele mai pestrițe și bulucite de la intrarea în muzeze nu am avut nicio clipă grija buzunarelor sau a rucasacului din spinare. Nici vorbă să fii înșelat la primirea restului prin magazine, la tonete sau în desfrâul de culori al bazarurilor. Turcii au în schimb plăcerea tocmelii, iar dacă le împărtășești sentimentele, sunt dispuși să mai piardă din câștig, dar să se aleagă cu câteva minte de tacla.
Apoi, la o asemenea aglomerație, tot timpul în mișcare, tot timpul în trecere, te-ai aștepta ca străzile și parcurile să fie ceva mai murdare. Nici vorbă! Fără să strălucească prin curățenie, metropola de la malurile Bosforului este cât se poate de igienică, iar hotelurile, indiferent de preț și categorie, sunt cel puțin decente. Nu ai nicăieri impresia de slin ori neglijență care te încearcă la tot pasul în propria-ți capitală.
La Istanbul se circulă nebunește și aproape fără nicio regulă. Pietoni și șoferi participă laolaltă și, aș zice, cu voioșie, la crearea haosului cotidian. Cu toate astea, nu am văzut în cele opt zile petrecute acolo niciun accident. Și nici măcare vreo blocare de stradă sau vreun ambuteiaj. Singura dată când m-am întâlnit cu întreruperea temporară a circulației într-o anumită zonă a fost când s-au filmat niște secvențe pentru viitorul film cu aventurile lui Bond. James Bond!
Să mai amintesc de explozia de lalele, reproducând tot spectrul curcubeului, peste tot, până și în cele mai mărunte parcuri de la intersecții. Te-ai fi așteptat la așa ceva în burgurile olandeze, nicidecum în marele oraș ce încalecă două continente.
Și, să nu uit, pe mine cel puțin m-a încântat concertul dat în răstimpuri, pe toate tonurile și cu tot felul de inflexiuni, de muezinii din zecile, dacă nu chiar sutele de moschei ale orașului. Mi s-a părut un acompaniament cum nu se poate mai nimerit, mai cald și mai – de ce nu – înălțător pentru spectacolul grandiose ce se prezenta privirii umite. Știu că această ultimă remarcă îi va deranja pe unii prieteni mai rigoriști sau mai “ortodocși”. Dar și pe mine mă indispun oamenii blocați în niște dogme care nici măcar nu le aparțin, cei care vor cu tot dinadinsul să te convingă că s-au născut și au trăit permanent în dangătul de clopot ale marilor catedrale. Așa că suntem chit.