Revizuirea prognozei de creștere pentru 2011 de către Comisia Europeană de la 2,1% la 1,6% este insuficientă și creează iarăși României iluzia că va avea venituri pe care de fapt nu se va putea baza.
Poate economia locală să aibă un ritm de creștere de peste 1% în condițiile în care prognoza pentru zona euro, principalul partener comercial, s-a redus de la plus 0,5% la minus 0,3%?Bugetul este construit pe o creștere de venituri de 7%, așa după cum scrie și în noul Programul de Guvernare, iar întrebarea este cum va fi obținută această majorare a încasărilor dacă în 2011 a fost una similară pe o creștere economică de 2,5%.
Mai mult, în 2011 diferența pozitivă s-a datorat și majorării TVA, având în vedere că pe primele șase luni comparația s-a făcut cu o perioadă din 2010 când taxa era de 19%, nu de 24%.
Din acest punct de vedere este de mirare că după întâlnirea cu FMI și Comisia Europeană (al cărei reprezentant este de presupus că avea pe masă noua prognoză de creștere prezentată astăzi) nici guvernul și nici finanțatorii nu au spus niciun cuvânt despre buget.
Bugetul, bugetul, bugetul – fiecărui întreprinzător îi stă mintea în fiecare zi numai la acest indicator de trei ani de zile. Și acesta a fost punctul cheie la care a eșuat guvernul începând de la finalul lui 2008, când în ultimele trei luni ministrul Varujan Vosganian s-a trezit pur și simplu cu -30% la încasările lunare.
Au tratat apoi la fel de imprudent evoluția veniturilor bugetare Gheorghe Pogea și Sebastian Vlădescu, care au angajat cheltuieli fără acoperire și au fost nevoiți să taie ulterior, provocând un șoc în economie. Numai lui Gheorghe Ialomițianu “i-au ieșit” până la urmă veniturile și deficitul, în 2011. Dar și execuția bugetului sub coordonarea sa ridică un semn de întrebare: de ce nu au crescut veniturile cu mai mult de 7% cât a fost bugetat dacă PIB-ul a avut un plus de 2,5%, cu un punct procentual mai mare decât creșterea estimată inițial?
Nu se mai ia în considerare și faptul că încasările din februarie vor fi dezastruoase, după toate probabilitățile, având în vedere blocajul economiei din sud-estul țării sub nămeți.
În plus, sentimentul dominant în mediul de afaceri este că statul trebuie să reducă neapărat o taxă mare – TVA, impozit pe venit, contribuțiile la asigurări sociale – pentru a da un respiro consumului.
Economia are nevoie absolută de eliberarea a 1-2 miliarde de euro în consum care pot fi obținute numai prin reducerea de cheltuieli de la alte capitole pentru a păstra bugetul cu deficitul prognozat de 1,9% din PIB.
Deci tema guvernului este și mai complicată decât de a ajusta cheltuielile la un nou ritm de creștere a PIB, spre jumătate față de estimarea inițială.
Misiunea principală este să găsească spațiu fiscal pentru o reducere a unei taxe/contribuții care să ofere angajaților încredere în viitor, iar angajatorilor posibilitatea de a mări numărul de salariați și/sau salariile fără costuri suplimentare.
Chiar cu riscul de a țipa Transporturile, Dezvoltarea sau Internele că rămân fără bani, dacă atunci când tragi linie la sfârșitul anului reiese că sute de milioane de euro sunt cheltuite și rezultate nu apar, probabil că mai târziu sau mai devreme ar trebui luată o decizie prin care să se ceară aceleași rezultate, dar cu bani mai puțini.
Pentru că nimeni nu vine să explice de exemplu cum de s-au dus în 2011 400 de milioane de euro pe întrețineri/modernizări/ reabilitări de drumuri în contul a două firme, adică un sfert din banii Companiei de Drumuri, când foamea de șosele nou construite e uriașă.
Oamenii și firmele știu mai bine cum să administreze banii decât statul. Dați-le banii pe mână și lăsați-i să decidă.
Cu ce indicatori funcționează guvernul?
Ce urmărește? Urmărește majorarea PIB per capita? Urmărește majorarea exporturilor? Urmărește creșterea salariilor? Urmărește micșorarea deficitului?
Opiniile aparțin autorului și nu reprezintă neapărat poziția Ziarului Financiar.