“Incepand cu aceasta zi, dumneavoastra incarnati Franta, simbolizati republica si reprezentati intreg poporul francez.” Cu aceste cuvinte, pe fundalul a 21 de salve de artilerie care au rasunat langa mormantul imparatului Napoleon, presedintele Consiliului constitutional al Frantei, Jean-Louis Debre, l-a declarat ieri pe Nicolas Sarkozy, 52 de ani, al saselea presedinte al celei de-a cincea republici franceze. Ceremonia de investire, organizata sub candelabrele impunatoare ale somptuosului Palat Elysee, a fost organizata la 10 zile dupa victoria lui Sarkozy in cel de-al doilea tur al scrutinului prezidential in fata socialistei Segolene Royal.
Potrivit unor prevederi protocolare minutioase, la 10:58 (ora Frantei), Nicolas Sarkozy era asteptat pe scarile de la intrarea in Palatul Elysee de predecesorul sau, Jacques Chirac, 74 de ani, la capatul unui imens covor rosu. Imbracati amandoi in costume in tonuri inchise, completate de cravate aproape identice, parca pentru a sublinia sobrietatea momentului, cei doi si-au strans mainile in fata camerelor de luat vederi.
Apoi, Sarkozy si Chirac s-au retras in biroul prezidential pentru o discutie de 35 de minute, in timpul careia urma sa aiba loc transmiterea codurilor nucleare pe care le detine presedintele francez, in calitate sa de comandant suprem al armatei intr-o republica semiprezidentiala.
Sarkozy l-a insotit apoi pe Chirac la iesirea din palat, cei doi schimband cateva cuvinte si pozand din nou in fata fotografilor, la insistenta lui Sarkozy, care parea ca savureaza plecarea predecesorului sau, relatia dintre cei doi fiind destul de tensionata in ultimii ani.
Nimeni nu a uitat cu siguranta momentul de ezitare pe care l-a avut Chirac in discursul sau televizat in care a anuntat ca nu va mai candida pentru un nou mandat. Atunci, Chirac a evitat sa se pronunte asupra candidatului pe care il va sprijini in campanie, desi a revenit ulterior si a anuntat sprijin total pentru Sarkozy.
Totusi, noul presedinte, care vorbise tot mai insistent despre “respectul in politica” in ultimele zile ale campaniei recent incheiate, l-a aplaudat impreuna cu alte cateva zeci de cetateni adunati langa resedinta prezidentiala, pe predecesorul sau, cand acesta, vizibil emotionat, s-a urcat in masina pentru a parasi curtea Palatului Elysee.
Jacques Chirac a avut astfel parte de o retragere onorabila, daca nu tinem cont de momentul cand masina sa a fost prinsa in trafic la iesirea din curtea Palarului Elysee, in comparatie cu Fran?ois Mitterand care pe 17 mai 1995 era intr-atat de slabit de cancer, incat a avut nevoie de sprijin pentru a ajunge la limuzina prezidentiala.
Predecesorul lui Mitterand, Valery Giscard d’Estaing, fusese acompaniat in 1981 de fluieraturi la predarea stafetei lui Mitterand in 1981, in timp ce de Gaulle isi incheiase presedintia prin demitere, iar Georges Pompidou s-a “retras”, pur si simplu decedand.
Dupa despartirea de Jacques Chirac, Sarkozy, cel de-al 23-lea presedinte francez, a mers in Sala de Ceremonii a Palatului Elysee unde era asteptat, printre altii, de fratii si parintii sai, precum si de sotia sa, Cecilia, si de cei cinci copii ai cuplului.
Cecilia, 49 de ani, fost manechin, a fost prezenta alaturi de sotul sau in Sala de Ceremonii de la Elysee, cand acestuia i-a fost inmanat un lant imens din aur, lantul Marelui Magistru, simbol al puterii prezidentiale, pe una din cele 16 zale ale acestuia fiind deja gravat numele lui Nicolas Sarkozy.
Prezenta Ceciliei la ceremonia de investire a fost cu atat mai importanta cu cat relatia sa cu Sarkozy a nascut numeroase scandaluri mediatice. Chiar si dupa recent incheiatele alegeri, cu numai doua zile inainte de ceremonia de ieri, un site francez anunta ca saptamanalul Le Journal du Dimanche, apartinand trustului Lagardere, a renuntat la publicarea unui articol care arata ca Cecilia Sarkozy nu a votat in al doilea tur de scrutin al alegerilor prezidentiale.
Site-ul de informare relata ca apropiati ai noului presedinte au intervenit la patronul trustului de presa, Arnaud Lagardere, pentru ca articolul sa nu fie publicat si a ascunde astfel divergentele din cadrului cuplului prezidential.
Parca pentru a infirma o data in plus aceste speculatii, Nicolas Sarkozy si-a exprimat prin saruturi si mangaieri afectiunea fata de cea care este considerata a fi unul din principalii arhitecti ai victoriei actualului presedinte francez.
Mai mult, o fanfara militara a interpretat la sfarsitul ceremoniei de investire un fragment semnat de compozitorul spaniol Issak Albeniz, nimeni altul decat strabunicul Ceciliei Mar?a Sara Isabel Ciganer Albeniz, noua prima doamna a Frantei.