Exista romani care, dupa ce au plecat in strainatate si si-au gasit acolo implinirea carierei, se instraineaza complet de tara de bastina si nu-si doresc decat sa se integreze cat mai complet in cultura unde au ajuns.
Mai multi decat acestia sunt insa cei ce, indiferent de domeniul unde lucreaza, isi pastreaza legaturile cu Romania si incearca sa faca ceva pentru comunitatea de unde au venit. Unii vin inapoi in tara si investesc aici, altii fac donatii pentru diverse cauze umanitare, iar altii se comporta ca niste ambasadori neoficiali ai Romaniei, convingandu-si cunoscutii din patria adoptiva fie sa faca afaceri in Romania, fie sa inteleaga aceasta tara dincolo de cliseele cunoscute despre cersetori, copiii strazii, Dracula si cainii vagabonzi. Romanii ajunsi bogati sau celebri in strainatate sunt evident mai eficienti in actiunile lor decat functionarii platiti de statul roman sa imbunatateasca imaginea tarii in lume sau sa atraga investitorii. Calitatea muncii, inteligenta sau talentul artistic ale acestor romani din diaspora depasesc in relevanta cele mai costisitoare actiuni de PR organizate de autoritatile romane pentru uzul strainilor. In planul capitalului de imagine, ei reprezinta pentru Romania echivalentul a ceea ce presa de la noi recunoaste in planul investitiilor concrete, atunci cand conchide ca investitorii straini cei mai importanti sunt chiar romanii plecati la lucru in strainatate si care trimit bani acasa.
A plecat din tara in urma cu 13 ani. Era licentiat al Facultatii de Medicina din Cluj-Napoca si, dupa un an de stagiatura, a decis sa emigreze. A ales Germania. S-a urcat in autocar cu doua geamantane in care indesase strictul necesar si o bruma de bani. Acum, romanul este medic specialist la o clinica (Habichtswaldklinik) din orasul Kassel. Meseria lui este sa ii vindece pe dependentii de droguri, alcool si medicamente. De altfel, este unul dintre cei mai cunoscuti specialisti din Germania in tratamentul toxicomanilor. Extrem de pasionat de munca lui, medicul e hotarat sa deschida, cu sprijin Phare, o clinica de acest gen si in Romania, la Turda. Centrul cu pricina ar urma sa asigure si reabilitarea dupa iesirea de sub tratament, fiindca acest lucru nu se practica inca la noi in tara.
Tudor Stirbu ClujeanulFoto: Liviu Scripcaru
Clinica pentru dependenti este ca o manastire, izolata de lume, cu reguli stricte. Aici, pacientii se impart pe grupuri si participa activ la toate treburile micii comunitati, de la pregatirea hranei la curatenie, explica medicul Florin Marghitas.In plus, in fiecare saptamana pacientii participa la cinci sedinte de psihoterapie, cate doua ore zilnic, in care discuta cu psihoterapeutul despre viata fiecaruia dintre ei, despre cauzele care i-au condus la consumul de droguri, alcool sau medicamente si despre tratament.Diferentele dintre tratamentul pentru dependenti care se practica in Germania si cel din Romania sunt uriase. Acolo, comunitatea formata din medici, psihologi si pacienti participa activ la programul zilnic al centrului. “Tratamentul se desfasoara in doua etape: dezintoxicare acuta (fizica), in care pacientii sunt tratati cu medicamente in cantitati mici – Doxepina si Metadona. Altii, cu o vointa mai puternica, renunta la medicamente si participa la sedintele de psihoterapie”, spune medicul.In a doua etapa, pacientii trec la reabilitare, reintegrare familiala si socio-profesionala. Dupa sase luni de tratament, ei trebuie sa fie pregatiti sa revina in societate, iar comunitatea sa-i primeasca.”Nu foarte multi reusesc sa duca pana la capat tratamentul, pentru ca regimul este strict. Este un program spartan, ca in armata, cu desteptare la ora 5, inviorare, marsuri de pana la 10 kilometri, chiar pe zapada… Cine vrea sa se lase de droguri, de alcool si medicamente reuseste. Depinde de motivatia si de vointa fiecaruia. In urma statisticilor facute in clinicile in care am lucrat, dupa tratament 55% dintre dependentii de alcool raman abstinenti mai mult de 5 ani, la fel 40% dintre dependentii de droguri si 35% dintre cei dependenti de medicamente”.
Spargatoare de banca la 17 ani
Un caz deosebit cu care s-a confruntat specialistul roman a fost cel al unei fete de 17 ani, fiica unor imigranti romani, consumatoare de hasis. Dupa doua luni de cura, fata a fugit din clinica, a ajuns la Frankfurt si, dupa alte doua luni, era dependenta de heroina. Parintii au adus-o in Romania, dar dupa doua zile, fata a plecat cu autostopul pana la Frankfurt, unde a continuat sa se drogheze. Pentru a face rost de bani, a inceput sa se prostitueze. Apoi, impreuna cu un alt consumator, a spart o banca, fiind condamnata la doi ani inchisoare. Instanta a dat-o din nou in grija medicilor, dar dupa trei luni a fugit iarasi. A fost gasita tot la Frankfurt si arestata.”Ne-a telefonat din celula, implorandu-ne sa fie internata din nou in clinica. Am lasat-o in asteptare trei luni, sa se lupte cu ea insasi, spunandu-i ca trebuie sa dovedeasca faptul ca merita sa revina la clinica. A fost in terapie sase luni, a avut rezultate extraordinare, i-am dat o recomandare pentru instanta care a condamnat-o si, dupa sase ani, inca e in abstinenta. A fost, intr-adevar, o mare realizare”, povesteste medicul.”Pentru internati, eu, ca medic, sunt un dusman, fiindca le iau de la gura, cum s-ar spune, drogul. Insa sunt foarte multumit ca am cazuri de pacienti care, dupa 5-6 ani dupa ce-au fost externati, vin si ma cauta si-mi spun: Multumesc, doctore! Sunt abstinent!”, afirma medicul.
O clinica de profil la Turda
In Germania, Marghitas a avut pacienti care la 11-12 ani luau hasis, iar la 14 ani erau dependenti de heroina. Pentru acestia exista trei posibilitati: devin infractori, mor de supradoza sau fac tratament, ceea ce este foarte greu, fiindca la acea varsta, personalitatea nu este formata, pentru a exista stabilitatea psihica necesara curei.Acum, Florin Marghitas intentioneaza sa deschida o clinica la Turda, cu sprijin financiar prin programul Phare, centrul respectiv urmand sa asigure si reabilitarea dupa iesirea de sub tratament, fiindca acest lucru nu se practica inca in Romania. “99,99% dintre pacientii care vin la Cluj sa se dezintoxice devin din nou dependenti. Atata timp cat nu se face si o dezintoxicare psihica, n-au nici o sansa sa se faca bine. E bun programul de preventie pe care l-am vazut la Cluj, chiar am ramas impresionat, insa e nevoie si de un program post-cura”, afirma Marghitas.
Nu toti romanii mananca lebede la Viena
Cand a fost obligata sa renunte la prima ei dragoste, gimnastica, i se parea ca peste cariera ei cazuse cortina. Era deja in lotul lui Bela Karoly si se visa o a doua Nadia Comaneci. A mers insa la Liceul de Coregrafie si, la doar 18 ani, devenea solista a ansamblului de balet al Operei Romane din Cluj. A urmat apoi o cariera fulminanta. A dansat, pe rand, la Opera Germana din Dusseldorf, la Opera Germana din Berlin si la Opera de Stat din Viena, unde este prim-solista. De curand, a fost aleasa sa interpreteze rolul principal in baletul “Casablanca”, inspirat dupa celebrul film cu acelasi nume si care va fi montat in Statele Unite. Vine cat de des poate acasa, iar pe scenele romanesti se simte cel mai emotionata. E mahnita insa ca la noi nu se investeste in balet, lucru care face sa se iroseasca o multime de talente.
Ca prim-solista a Operei din Viena, Simona Noja a calatorit in toata lumea si a dansat pe cele mai renumite scene ale lumii. In vara aceasta, a participat la numeroase festivaluri in Italia si Spania si a fost aleasa sa interpreteze rolul principal in baletul “Casablanca”. Acesta va fi montat in Statele Unite, fiind inspirat dupa filmul cu acelasi nume, cu Ingrid Bergman si Humphrey Bogart in rolurile principale. “Am fost invitata la Hollywood ca sa punem in scena un spectacol premergator baletului “Casablanca”. Am creat un spectacol cu totul nou, incepand de la costume, lumini, muzica si coregrafie. A iesit extraordinar, asa ca s-a decis productia integrala a spectacolului care va fi finalizat anul viitor”, povesteste balerina.Pana atunci, Simona a plecat la Paris, unde, in zilele de 12, 13 si 14 septembrie, a dansat pe Champs Elysees. Apoi se va intoarce la Bucuresti, pe 22 septembrie, dupa care urmeaza spectacole la Viena si Moscova.
In lotul lui Bela Karoly
La Cluj, Simona se intoarce de fiecare data cu placere. “Aici sunt familia mea, tatal si bunica. De cate ori am ocazia, vin sa-i revad. Ii duc si acolo cat de des pot. Sunt foarte importanti pentru mine si vreau sa pastrez relatia noastra neschimbata, in ciuda faptului ca eu sunt departe de casa. Totodata, vreau sa-l aduc acasa pe fiul meu, Alessandro, cat mai des. Vreau sa invete romaneste si cred ca ii va fi cel mai usor sa o faca aici”, spune artista.Desi la inceput tatal nu i-a sustinut pornirile artistice, acum este alaturi de ea. “Am suferit o mare drama cand tata m-a retras de la gimnastica. Eram deja in lotul antrenorului Bela Karoly si singurul meu vis era sa devin o a doua Nadia Comaneci. Atunci mi s-au spulberat toate visele ca voi ajunge vreodata cineva”.Dar nu a fost asa. A inceput baletul si, dupa liceu, a devenit solista ansamblului Operei Romane din Cluj. “Profesorul meu imi spunea tot timpul: Tu trebuie sa te compari cu elita mondiala a baletului, nu cu elita din clasa ta”, isi aminteste Simona.
De ce conteaza scena si luminile
Pe scenele din Romania, Simona se simte altfel decat in strainatate. “Cand dansez aici, sunt mult mai incarcata emotional. Poate pentru ca aici am dansat prima oara si publicul mi-e mult mai familiar”, marturiseste ea.O nemultumeste totusi lipsa investitiilor in baletul romanesc. “Nu talentul lipseste, ci investitia in calitate. Daca scena e proasta, lumina la fel, iar costumele si calitatea muzicii lasa de dorit, atunci munca artistului este pe jumatate irosita. Am avut si eu momente cand credeam ca doar eu contez, ca daca eu sunt buna, pe scena se va vedea doar asta, dar ma inselam. Toate aceste lucruri care nu tin de tine te dezavantajeaza daca sunt de proasta calitate”, explica dansatoarea.”Adevaratii artisti sunt cei care reusesc sa depaseasca normele pe care le invata ani la rand. Cei care reusesc sa iasa din invataturile altora. Acestia sunt vazuti altfel pentru ca pun o parte din ei in rolul pe care-l interpreteaza. Ceilalti raman niste mestesugari”, crede Simona.
“Am renuntat la capricii”
Daca nu ar fi facut balet, i-ar fi placut sa fie bibliotecara, sa traiasca printre carti. In casa ei din centrul Vienei, si-a amenajat mai multe biblioteci. Ii place sa isi redecoreze casa in moduri neobisnuite si sa cultive flori speciale din diferite colturi ale lumii.”Am observat ca, pe masura ce au trecut anii, am renuntat la capricii. Nu cumpar multe lucruri pentru ca, in realitate, am nevoie de foarte putine si am invatat sa ma dispensez de foarte multe. Cumpar lucruri de design interior, in general obiecte care ma inspira. De fapt, mi-am dat seama ca singurul lucru de care am cu adevarat nevoie il port in mine, iar acesta e talentul”, marturiseste Simona.Din toate rolurile de pana acum, cel mai bine a reusit sa se identifice cu rolul “Manon”, din piesa cu acelasi nume. “Stiam ca am calitati actoricesti, dar acest rol mi-a confirmat acest lucru, atat mie, cat si spectatorilor. Am intrat perfect in pielea acestui personaj, pe care am avut norocul sa-l interpretez de mai multe ori. Iar cand am primit complimente chiar din partea unor actori romani care au venit la unul dintre spectacolele mele, implinirea mea a fost si mai mare”, spune Simona.Repertoriul Simonei Noja la Opera de Stat din Viena include rolurile Odette din “Lacul lebedelor”, Aurora din “Frumoasa adormita”, Titania din “Visul unei nopti de vara”, Constanze Mozart din “Wolfgang Amadeus”. Romanca a dansat alaturi de ansambluri celebre, precum Frankfurt Ballet, Baletul Regal Suedez, Baletul de Stat din Bavaria sau Ansamblul de Balet din Hanovra.