Cand Casa Alba si-a facut public planul de salvare de 700 miliarde de dolari, simpla valoare a acestuia era menita sa calmeze sistemul financiar global si sa readuca increderea printre investitori. La cateva zile dupa ce a fost aprobat, planul pare sa aiba un impact foarte redus, scrie International Herald Tribune.
Criza care a inceput ca o problema de creditare subprime numai a Statelor Unite, extinzandu-se mai apoi in intreaga lume, se intoarce acum in SUA, lovind puternic pietele de actiuni si de credit. Desi pachetul de bailout al administratiei Bush ofera ajutor bancilor straine, acesta pare sa fi avut un efect redus in sensul calmarii investitorilor, in special in Europa, unde bancile au probleme, iar tarile se grabesc sa stopeze retragerile de fonduri, dupa ce initial subestimasera gravitatea crizei. Departe de a rezolva problemele intregii lumi, spun economistii, planul de salvare ar putea sfarsi prin a fi o solutie temporara numai pentru SUA. In conditiile in care Europa nu prea da semne ca ar dezvolta o actiune coordonata ca reactie la criza, nu exista nimic concret in perspectiva care i-ar putea linisti pe investitori. Scaderea puternica inregistrata la inceputul saptamanii de ambele parti ale Atlanticului a reflectat nu numai aceste temeri, ci si convingerea din ce in ce mai puternica, spun specialistii, ca criza ar putea arunca intreaga lume in recesiune. Intr-adevar, efectele din Europa si Statele Unite au fost amplificate in conditiile in care s-au extins pe pietele de actiuni din Rusia, Brazilia, Indonezia si Orientul Mijlociu. Aceste tari nu au avut de-a face cu criza subprime, insa au fost vulnerabile in fata unei intreruperi bruste a fluxului de fonduri. Acestea nu dispun nici macar de protectia cooperarii nationale sau regionale. Pietele de actiuni ale economiilor emergente au inregistrat cel mai pronuntat declin de o zi din ultimii 21 de ani pe 6 octombrie, tranzactiile din Rusia si Brazilia fiind intrerupte pentru a stopa panica investitorilor. “Toata lumea va fi prinsa in aceasta criza”, a declarat Simon Johnson, economist in cadrul Massachusetts Institute of Technology si fost economist-sef in cadrul FMI specializat in crize financiare. Caracterul global al crizei si victimele colaterale din ce in ce mai numeroase ar trebui sa determine tarile sa colaboreze pentru a decide o actiune comuna, a declarat Johnson. Acest lucru s-ar putea realiza in cadrul reuniunilor anuale ale FMI si Bancii Mondiale. Problema este ca aceste institutii nu mai au resursele sau autoritatea de a conduce o astfel de initiativa. FMI, care a jucat un rol central in criza asiatica, ramane pe tusa de aceasta data. In prezent, acesta emite avertizari izolate privitoare la impactul asupra tarilor aflate in curs de dezvoltare. G7, care a functionat candva ca un centru de comanda pentru economia globala, se afla intr-o situatie similara, spun criticii. Grupul trebuie extins, pentru a include economii in crestere ca cea a Chinei si Indiei. “Globalizarea crizei inseamna ca avem nevoie de o globalizare a reactiilor”, spune Fred Bergsten, director al Peterson Institute for International Economics. “Dar majoritatea reactiilor vor fi nationale. In ciuda tuturor institutiilor pe care le avem, nu dispunem de institutiile potrivite pentru a face acest lucru”. Acest lucru este adevarat in special in cazul Europei, care are o banca centrala, dar nu si o legislatie unificata sau o trezorerie care sa coordoneze sau sa finanteze un program de salvare a sistemului bancar. Din Londra pana in Berlin, guvernele se rezuma la o abordare graduala. Britanicii si germanii s-au opus unei solutii mai ample, temandu-se ca vor ajunge sa-si salveze vecinii. O parte a problemei, spun specialistii, este legata de natura crizei: programele de bailout sunt costisitoare si nepopulare in randul contribuabililor. “Contribuabilii nu vor fi de acord sa salveze sistemul bancar al altor tari”, a declarat Thomas Mayer, economist-sef european in cadrul Deutsche Bank din Londra. Pe masura ce problemele din Europa se agraveaza, criza capata un ton de “fiecare tara pentru ea”. Cand Irlanda a instituit garantii asupra tuturor depozitelor bancare, tarile vecine si-au exprimat nemultumirea, temandu-se ca intreg capitalul din bancile lor se va indrepta catre Dublin. Acum, Germania, Suedia, Danemarca si Austria s-au angajat toate sa garanteze depozitele. Europa si Statele Unite adancite in criza, restul lumii va avea cu siguranta de suferit. “O scadere a exporturilor si a influxului de capital va determina o reducere a investitiilor”, a declarat Robert Zoellick, presedinte al Bancii Mondiale. In pericol imediat sunt tarile din Europa de Est si Centrala, ca Bulgaria si Estonia, spun economistii, tari cu deficite comerciale semnificative, vulnerabile in fata unei retrageri bruste a capitalului strain. FMI ramane pe tusa- Caracterul global al crizei si victimele colaterale din ce in ce mai numeroase ar trebui sa determine tarile sa colaboreze pentru a decide o actiune comuna.
- Problema este ca institutii ca FMI, care a jucat un rol central in criza asiatica, raman pe tusa de aceasta data.
- Europa este un caz special pentru ca are o banca centrala, dar nu si o legislatie unificata sau o trezorerie care sa coordoneze sau sa finanteze un program de salvare a sistemului bancar.
- Britanicii si germanii s-au opus unei solutii mai ample, temandu-se ca vor ajunge sa-si salveze vecinii.
- In pericol imediat sunt tarile din Europa de Est si Centrala, ca Bulgaria si Estonia, tari cu deficite comerciale semnificative, vulnerabile in fata unei retrageri bruste a capitalului strain.