Știam că urăște singurătatea pentru că pe Ionu Impăratului îl
cunosc de mult, de când trăiau Mihai Cupcea, Iosif Hamza, Claudian
Cosoi ori Vasile Bologa. Îl sunam la telefon, – de câteva ori mi-a
răspuns soția sa, Florica. Să ai grijă de Burnar – asa-i spunea, pe
numele de familie. Uneori îl certam dar asta îl înfuria la culme.
Mă declara “individ obscur, “o expresie a lui Mihai Cupcea. Cu el
în Baia Mare mă simțeam mai puternic deși era subțire ca frunza-n
vânt. Avea o tenacitate nemaipomenită, os de voivod, cum îi plăcea
să spună.
Dincolo de glumă, Ion Burnar (1947-2010) era un om cult și
instruit, se știa la literatură, dar spunea că la vârsta lui nu mai
suportă să aibă șefi. Dovadă – era șef la toate organizațiile.
Neplătite, bineînțeles. Știam că este bolnav, l-am sunat și i-am
spus să nu ne facă de minune, vroiam să-l încurajez. “Fii serios, o
să fac o cură de pește la italieni, unde merg, și voi fi alt om.
Mie îmi place mult peștele.” Și când era în spital la Baia Mare și
când era la Cluj am vorbit la telefon. Zicea: “Am întâlnirea de la
terminarea facultătii, stau să mă vadă niște profesori de la
medicină. Sosesc luni în Baia Mare.” Apoi mi-a spus că stă în
Cicârlău că nu mai poate suporta Baia Mare, acest oraș
“infect”.
Vestea a pornit ca fulgerul, dovadă că însuși redactorul șef de la
revista Familia, din Oradea, m-a sunat să-i confirm dacă este
adevărat. Din păcate așa era. Ion a plecat. Se mândrea cu tatăl
său, firav la trup dar care a atins suta de ani. Nu întotdeauna
ereditatea se transmite și la viată lungă, Ioane. Credea, ca în
poveste, că fericirea este în altă parte. “Viața creatorilor nu
este ușoara”, mi-a spus un bătrân pictor într-un interviu. “Toată
lumea crede că viața noastră-i o distracție continuă.”
Când Burnar a împlinit 50 de ani am scris câteva rânduri despre el
în ziarul local. S-a bucurat ca un copil. Și după jumătate de an
purta în mapa de lucru ziarul cu pricina. Nu credeam că voi ajunge
să scriu la trecut despre Ion, prietenul meu din vechea gardă de
prieteni. Ionucă a fost un înaintemergător , un botezător de poeți
care iubea armonia.
Nu-i plăceau ceremoniile funerare. Nici mie, dar n-am de ales. În
veci pomenirea lui!
Te-am prețuit mult Ioane, și tu știai asta. Poate că acolo sus vei
primi o catedră mai bună, pune o vorbă bună și pentru noi,
muritorii de aici.
Foto: Ion Burnar