Marți, 10 noiembrie, s-a deschis la Galeria SENSO (parter și etaj), expoziția de pictură a artistului Ion Lazăr, prima expoziție dedicată memoriei binecunoscutului artist plastic care a decedat în august 2014. Cuvântul de deschidere al expoziției a fost susținut de criticul de artă Dr. Doina Păuleanu, director al Muzeului de Artă din Constanța. Expoziția poate fi vizitată în perioada 10 noiembrie 2015 – 4 decembrie 2015, de luni până vineri între orele 11.00 – 18.00, sâmbăta și duminica între orele 12.00 -18.00.
Pictor, profesor, restaurator, expert în artă, desenator și scriitor, Ion Lazăr a încetat din viață în luna august 2014, la 54 de ani. A absolvit Liceul de Artă „Nicolae Tonitza”, secția „Artă Monumentală” și Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” din București, secția „pictură de șevalet”. Doctor în Arte Vizuale și scriitor, Ion Lazăr a fost membru UAPR (filiala „pictură”), profesor la Academia de Artă București și membru consultant al Asociației Experților și Evaluatorilor de Artă din România. A avut numeroase expoziții personale și de grup.
„Este prima expoziție dedicată memoriei celui care a fost pictorul, desenatorul, profesorul fascinat de maeștri, restauratorul, expertul, condeierul, iubitorul de cultură, cunoscătorul smerit și emerit Ion Lazăr, cu prea mare grabă plecat în august 2014 dintre noi.
La conturarea și facerea expoziției a ostenit fără preget Iacob Lazăr, tatăl artistului și a vegheat de sus, unde se și află, mama sa Rodica; fiul a intrat încă din copilărie în atelierul lor încărcat de ustensile, pânze, culori și făgăduințe, pășind încă de pe atunci în lumea picturii, «această enigmă veche de când lumea, [care] nu va înceta să ne farmece până la capătul istoriei», după cum însuși artistul constată într-una dintre scrierile sale.
De enigma aceasta – ne împărtășește prin arta sa Ion Lazăr –, trebuie să te apropii cu sfială, precauție, dezbărat de mândrie ori prejudecată; o poți face din exterior și atunci pictura se revelează (prin contemplare) privirii și simțirii, generând emoții estetice, sau din interior, unde nu îți este dat să pătrunzi oricum, ci încet, treptat, prin truda și meditația de zi cu zi, ca într-un parcurs inițiatic; «cei ce și-au slăbit vederea, șlefuind-o, au construit o corabie și au trimis-o… pe ape. Să se fi scufundat oare corabia ei cu pânze colorate, aducătoare de lumină pe mări încețoșate, ori să-i fi fost interzisă intrarea în porturile lumii când vine să descarce daruri? », se întreabă, grav și neliniștit, artistul. Prin această expoziție și cu lucrările din ciclurile de acum încheiate, răspunsul se impune de la sine: darurile sale sunt primite, iar opera lăsată în urmă a dobândit deja prestigiu și aură muzeală. Intrând în Galeria Senso, vizitatorii vor înțelege astfel de ce fundalul lucrărilor sale poate fi asemuit cu un palimpsest care păstrează, decantate, amintiri din epocile de pictură pe care le-a prețuit până într-acolo, încât a și lucrat în sensul lor. «Am simțit bucuria creației repetând o alta (care – în convingerea mea – repetă, la rândul ei, pe o alta), reinterpretând-o, rearanjând-o, remodelînd-o și am aflat că îndrăgesc mai mult rigoarea creației și mai puțin fervoarea ei», ne comunică autorul într-o potrivită formulare.
Cei ce vor trece pragul expoziției – și vor fi destui, aceia – vor desluși, în profilurile și siluetele aproape abstracte ale personajelor sacre din Cina cea de taină, în puritatea hieratică a celor din Închinare sau în sfiiciunea uimită a Fecioarei din Buna Vestire, că reverența respectuoasă a artistului în fața capodoperelor care l-au precedat este asemănătoare venerației cu care iconarii din Bizanț cercetau achiropiitele (chipuri nefăcute de mâna omului) în primele secole ale marelui imperiu oriental. Modestia pictorului, autentică atunci când scrie că arta acestor autori anonimi «posedă, acumulată prin sedimentarea schimbului de experiență al câtorva generații de pictori iconari, un principiu comun» marilor stiluri: «odată cunoscută, însușită și respectată rețeta de lucru și ceea ce trebuie urmărit și urmat, procedeul – în cazul executantului – te duce el singur, de la sine, către formula finală, ca într-o ecuație matematică bine și corect rezolvată», nu trebuie să ne inducă în eroare. Dacă rețeta de lucru și procedeul sunt deplin însușite și respectate, lucrările lui Ion Lazăr nu sunt nici còpii, nici lucrări previzibile, ci creații autentice, în care harul cunoașterii și bucuria revelației s-au contopit cu sedimentele lăsate în muzeul său imaginar, de predecesorii vrednici de laudă și pomenire.
Să mai notăm și circulația motivelor, care își găsește afinități secrete și corespondențe neașteptate peste secole și culturi, pentru a putea înțelege aparenta lipsă de unitate a expoziției, care este și a operei în totalitate: «Nu am găsit un stil unic, propriu, inconfundabil, dar la fel de adevărat este că nici n-am urmărit asta. Mi-am impus să respect tehnicile de lucru tradiționale» – informează Ion Lazăr în scrierile sale – , «nu m-am ferit de bucuria estetică, ci mi-am apropiat-o, la fel ca și de limpezimea mesajului, în dorința ca acesta să fie fără echivoc». Capacitatea artistului de a se cufunda în artă și a se confrunta cu repere culturale perene, conferă autenticitate operei și dă sens întregii sale vieți.” – Dr. Doina Păuleanu – critic de artă, Directorul Muzeului de Artă Constanța
Vernisajul expoziției de pictură din 10 noiembrie a artistului Ion Lazăr urmează altor evenimente cultural-artistice găzduite de la începutul anului de Galeria SENSO. Remarcăm succesul expozițiilor de pictură și grafică „Arborele vieții” – Alma Redlinger, al celei de sculptură și grafică „Formă și Expresie” – Cristian Pentelescu și Ana Zoe Pop, al expozițiilor de pictură Zamfir Dumitrescu și Ion Anghel, al Expoziției Internaționale de Artă Feminină Contemporană „Poduri Europene” (ediția a XIII-a), al expozițiilor de pictură „Just Imagine” – Oana Martia Cajal și cea a Anei Ruxandra Ilfoveanu.