Rata dobânzii la creditele în lei va continua să scadă, pe toate segmentele, odată cu rata inflației, crede guvernatorul BNR Mugur Isărescu.
“La creditele în lei nu sunt atât de pesimist ca presa. Dacă ne uităm la trendul pe termen mai îndelungat dobânzile la creditele în lei, din ianuarie 2009 până în prezent, scăderea este evidentă. Din mai 2010, înainte de majorarea TVA, dobânzile mai degrabă au fluctuat în sus și în jos, în condițiile în care erau multe motive să crească în contextul creșterii TVA”.
Speranța guvernatorului de ieftinire a creditelor în lei nu este confirmată de piață, ultimele date indicând o reluare de către bancheri a trendului de majorare a dobânzilor după patru luni de scăderi.
Confruntându-se cu o bătălie acerbă pentru resurse, băncile au majorat dobânzile la depozite și, imediat, și pe cele de la credite, ca să-și păstreze marja de câștig. La lei, dobânzile la depozite au ajuns chiar și la 8%, iar la credite ratele nominale depășesc 11%, ceea ce înseamnă că dobânzile respective trec de 13-14%. Inflația a coborât la 3,55% pe an în octombrie față de 8% acum un an.
Ieftinirea creditelor, chiar și la lei, pare puțin probabilă pentru viitorul apropiat întrucât băncile trebuie să-și acopere și pierderile pe care le au din cauza creditelor neperformante.
BNR a redus în noiembrie dobânda de politică monetară cu un sfert de punct procentual, până la 6% pe an, după un an și jumătate în care dobânda a fost “înghețată”, însă analiștii băncilor au susținut că mișcarea este insuficientă pentru a genera o ieftinire a creditării.
La euro situația este la fel. La depozite se oferă între 3 și 4%, iar creditele pornesc de la 5-6% și ajung la dobânzi efective de 8-12%. Din cauza crizei zonei euro, băncile locale primesc tot mai puține resurse financiare în euro de la “mamele lor” de la Viena, Atena, Londra, Amsterdam și Paris. Băncile locale au fos trimise în piața românească să găsească resurse și de aceea oferă dublu sau triplu față de cât este nivelul de referință. Pentru companiile foarte bune, cu afaceri care stau în picioare în orice moment dobânzile cerute de bancheri la împrumuturi sunt de 2-4% la euro. La lei, băncile cer dobânda de referință – ROBOR plus 1,5 puncte procentuale, adică rezultă un cost de 6-7%.
De la izbucnirea crizei în octombrie 2008, creșterea creditării pentru susținerea economiei a fost infirmată lună de lună de rezultate. Menținerea dobânzilor la credite la un nivel ridicat i-a alungat pe clienți din bănci. În aceste condiții, bancherii s-au ocupat mai mult cu reeșalonarea și refinanțarea împrumuturilor către companii și populație. De fapt, a fost o plimbare a clienților și a creditelor de la o bancă la alta. Neîncrederea oamenilor în viitorul economiei îi face să stea departe de bănci și să-și amâne achizițiile cât pot de mult.
Cu toate că timp de trei ani cursul de schimb a fost stabil mișcându-se între 4,1 și 4,35 lei/euro, amenințarea continuă că ar putea urma o depreciere substanțială a monedei naționale a mai pus o “cărămidă” la sentimentul de neîncredere.
“Cursul de schimb s-a dovedit relativ stabil în condițiile în care am avut tensiuni evidente în zona euro care s-au reflectat în deprecieri mult mai importante ale monedelor din Europa estică”, a menționat Isărescu.
Banca Națională a luptat în acești ani de criză pentru menținerea unui curs stabil având în vedere că 65% din împrumuturile acordate sunt în euro.