Islanda va plăti Marii Britanii și Olandei cele 4 miliarde de euro pe care guvernele celor două țări le-au plătit clienților băncii Landsbanki, chiar dacă islandezii au respins această idee la un referendum organizat săptămâna trecută, scrie BBC News.
Supus la presiuni imense din partea celor două țări, Olanda ajungând să amenințe că Islanda nu va intra în UE până nu își plătește datoriile, președintele islandez Olafur Ragnar Grimsson a declarat că acestea ar putea fi returnate cu banii obținuți din vânzarea activelor băncii falimentare.
“Cred că mesajul principal al referendumului este că înainte de a se cere oamenilor obișnuiți să plătească pentru băncile falimentate, mai degrabă ar trebui utilizate activele din cadrul băncilor în acest sens”, a spus Grimsson.
După ce sistemul bancar din Islanda s-a prăbușit în octombrie 2008, guvernele din Olanda și Marea Britanie au despăgubit aproximativ 400.000 de persoane care au avut depozite la banca islandeză, care opera în cele două țări sub numele Icesave, Islanda urmând să decidă asupra modalității în care va plăti sumele datorate executivelor celor două țări.
Din 2008 și până acum, Islanda nu și-a achitat datoriile către cele două state, iar islandezii refuză să suporte costurile unei probleme care ține de afacerile bancare private.
În acest context, ministrul olandez de finanțe Jan Kees de Jager a declarat public că aderarea Islandei la Uniunea Europeană depinde de modul în care țara va găsi o soluție pentru a-și achita datoriile.
În rezolvarea problemei ar mai putea fi implicat și Fondul Monetar Internațional (FMI), susține membrul executivului olandez, care spune că “vrem să implicăm cât mai mult posibil FMI, pentru a se crea pentru Islanda obligația ireversibilă că își va îndeplini obligațiile”.
Cu privire la respingerea prin referendum de către islandezi a planului de achitare a datoriilor, Grimsson a spus că acest lucru nu trebuie înțeles ca un refuz de a plăti datoriile.
Mai degrabă, spune el, este pus sub semnul întrebării modul în care vor fi garantate plățile de către stat, dat fiind cadrul legislativ din Uniunea Europeană.
“A cere garanții statului, fapt care ar presupune că oamenii obișnuiți ar trebui să-și asume responsabilitatea, este puțin probabil și problema ar putea fi disputată prin prisma cadrului legislativ european”, a mai spus Grimsson.