Ziua de azi va fi decisiva pentru soarta primului-ministru israelian Ariel Sharon, dupa ce medicii de la spitalul Hadassah din Ierusalim au anuntat ca premierul va fi scos treptat din coma profunda care i-a fost indusa artificial in urma atacului cerebral pe care l-a suferit. Specialistii sunt optimisti in privinta sanselor de supravietuire ale lui Sharon, acestia remarcand indeosebi tenacitatea cu care se lupta pentru viata sa. Exista insa serioase ingrijorari in privinta capacitatii acestuia de a-si continua munca din functia de prim-ministru. “Emisfera dreapta a creierului lui Ariel Sharon a fost afectata serios de atacul si hemoragia cerebrala pe care le-a suferit saptamana trecuta si care l-au lasat
intr-o situatie critica, dar stabila”, a spus directorul spitalului, doctorul Shlomo Mor-Yosef.
Pana cand Sharon nu-si va recapata cunostinta este imposibil de determinat amploarea afectiunii suferite de creierul sau. Cu toate acestea, medicii israelieni sunt de parere ca, cel mai probabil, creierul lui Ariel Sharon a suferit daune ireversibile care il vor impiedica sa-si reia indatoririle de sef al guvernului. “A spune dupa o astfel de trauma severa ca nu va lasa niciun fel de probleme cognitive ar insemna pur si simplu sa ignori realitatea”, a spus Jose Cohen, unul din membrii echipei de medici care l-a operat pe Sharon. El a adaugat in fata unor jurnalisti spanioli ca Sharon “nu va putea fi prim-ministru in continuare, insa este posibil sa fie capabil sa vorbeasca si sa inteleaga ceea ce i se spune.”
In timp ce situatia lui Ariel Sharon ramane incerta, activitatea politica in statul evreu revine treptat la normal, premierul interimar Ehud Olmert prezidand prima sa sedinta de guvern. “Democratia din Israel este puternica, iar institutiile sale functioneaza asa cum trebuie”, a tinut sa sublinieze Olmert. Desi saptamana trecuta opozitia anuntase ca suspenda temporar actiunile impotriva cabinetului pe perioada spitalizarii lui Ariel Sharon, Reuven Rivlin, unul din liderii Likud – principala formatiune de dreapta israeliana -, a transmis sustinatorilor ca lupta lor trebuie sa fie inca mai viguroasa impotriva lui Olmert decat a fost impotriva lui Sharon. Acesta este probabil semnalul incheierii armistitiului politic si relansarea campaniei electorale de dinaintea alegerilor legislative prevazute pentru 28 martie.
Analistii politici au inceput deja sa speculeze pe marginea probabilei disparitii a lui Ariel Sharon de pe scena politica israeliana. Ultimul dintre liderii politici evrei care putea revendica participarea la razboiul de independenta din 1948, Sharon avea aura unui erou national pentru israelieni. O personalitate controversata careia i se reprosau deseori atrocitatile comise impotriva arabilor, Sharon a evoluat treptat in principalul exponent al moderatilor evrei.
Initial, Sharon a fost unul dintre cei mai puternici sutinatori ai ideii Marelui Israel, el fiind totodata unul din artizanii planurilor de implantare a colonilor evrei in teritoriile palestiniene din Cisiordania si Gaza. Ajuns la putere in 2001 pe baza unei platforme ce promitea intransigenta fata de arabi, Sharon a ajuns treptat la concluzia ca “singura cale de a pastra Israelul evreu si democratic este sa abandonam o parte a teritoriilor pe care le-am ocupat in 1967”, asa cum se exprima la conferinta Likud din toamna trecuta.
Ariel Sharon a dat expresie unui curent politic care se manifesta tot mai vocal in sanul societatii israeliene, un curent moderat care respinge atat abordarea radicalilor de dreapta dispusi sa lupte pana la capat pentru instaurarea Marelui Israel, cat si perspectiva fortelor de stanga care propun cedarea de noi teritorii palestinienilor pentru a-i coopta in cadrul unui acord de pace general. Daca viziunea laburistilor este calificata drept naiva, deoarece palestinienii nu
s-au aratat doritori pana acum sa respecte niciun acord de pace recurgand mereu la violenta impotriva cetatenilor evrei, abordarea dreptei este vazuta ca fiind nerealista, neluand in calcul evolutiile demografice din teritoriu si nici uriasele costuri umane si materiale pe care le implica mentinerea prezentei israeliene in teritoriile palestiniene.
Ariel Sharon nu este deci creatorul programului politic pe care l-a promovat in ultimii trei ani, ci doar vehiculul prin care ceea ce doresc majoritatea israelienilor a ajuns sa fie fie pus in practica. Din acest punct de vedere, posibila sa disparitie ar putea sa nu afecteze procesul de pace din regiune, iar proiectele sale politice – cum ar fi retragerea unilaterala a unor colonii evreiesti din Cisiordania – sa fie puse in practica de succesorii sai. Ultimele sondaje de opinie realizate in Israel dupa spitalizarea lui Sharon arata ca electoratul este in continuare de partea formatiunii pe care acesta a intemeiat-o – Kadima. Noul sef al guvernului israelian, Ehud Olmert, pare de asemenea omul potrivit pentru a duce mai departe mostenirea lui Sharon. Fost primar al Ierusalimului timp de 10 ani, Olmert este perceput ca un politician extrem de abil care stie sa combine mesajele care au impact asupra electoratului ultrareligios cu cele in favoarea mediului de afaceri. Foarte bine vazut la Washington, Olmert ar putea sa-si asume misiunea dificila de a duce mai departe procesul de pace in Orientul Mijlociu. Ramane insa de vazut daca si palestinienii au capacitatea de a gestiona situatia din teritoriile care le revin sau acestea vor sfarsi in anarhie asa cum pare ca s-a intamplat in Fasia Gaza.