Cristina Feneșan

Vilayetul Timișoara

(1552-1716)

Asociața culturală Ariergarda

O carte eveniment, apărută sub egida Academiei române și a Institului Sud-Est european, despre o perioadă de 164 de ani neștiuți. 430 pagini cu hărți și ilustrații policrome.

„Prin monografia de față, distinsa cercetătoare Cristina Feneșan și-a realizat proiectul promis în prefața cărții sale despre cultura otomană a vilayetului Timișoara (1552 – 1716). Cu acel prilej autoarea sublinia necesitatea cercetării în viitor a istoriografiei, geografiei, literaturii otomane în contextul formelor de manifestare a credinței islamice ortodoxe și a misticii islamice. Prin urmare, lucrarea de față aduce noutăți fundamentale în cunoașterea evoluției Banatului în perioada dominației otomane, iluminând aspecte deosebit de importante din trecutul medieval și modern timpuriu al regiunilor vestice ale actualei Românii. Este vorba despre o lucrare de importanță primordială, care se impune grabnic tipărită, spre a servi deopotrivă specialiștilor, studenților de la facultățile de istorie, iubitorilor de trecut și intelectualilor în general. Este marele merit al doamnei Cristina Feneșan de a fi realizat o carte-model, fundamentală pentru interferențele dintre orient și occident în trecut, dar absolut necesară și pentru înțelegerea complicatei ecuații care vizează astăzi integrarea Turciei în sistemul de alianțe și comunități ale Europei.” – Acad. Ioan-Aurel Pop

O carte care apare după un studiu de arhive de aproape cinci ani – în arhiva cadastrului din Ankara (cele care se referă la formele de posesiune ale pământului), în arhiva președinției Consiliului de Miniștri din Istanbul, în marile biblioteci din Istanbul, în cronici din Biblioteca Națională din Viena, în manuscrise de la Academia turcă. Vilayetul este un tip de unitate administrativă turcă, echivalentul unei provincii, care avea guvernator propriu. Numele vine de la cuvântul din limba arabă waliyah care înseamnă „a administra”. Cristina Feneșan a scos în evidență, după ocuparea Banatului de către otomani, „urmele rămase în grai și gastronomie și urmele rămase în cultura populară”.