În colecția Planeta București a Editurii Vremea au apărut două volume interesante semnate de Nicolae Vătămanu, un mare iubitor al Bucureștilor. Este vorba de Istorie bucureșteană și Odinoară în București. Ediții îngrijite de Silvia Colfescu.
Un cercetător atent, care s-a aplecat cu dragoste asupra documentelor, și care ne povestește cu farmec despre București, Nicolae Vătămanu s-a născut la 29 noiembrie 1897. Părinții lui au fost Ana Vătămanu (născută Popescu) și Mihalache Vătămanu. Ana provenea dintr-o familie de preoți, tatăl ei Gheorghe (Ghiță) Popescu a fost preot. De asemenea, bunicul ei Nicolae și unul dintre frați au fost preoți. De loc, străbunii Anei erau dintr-un sat, Cătunul, din județul Dâmbovița. Mihail Vătămanu (transformat după moda vremii în Mihalache) era din Dudești –Cioplea. Mama lui Mihalache, Elisabeta (Lisaveta), era verișoară cu Ștefan-căruță-goală, venit de la Vrancea, nimeni altul decât tatăl lui Barbu Ștefănescu Delavrancea.
Nicolae Vătămanu a fost un doctor cunoscut. Pe lângă aceasta, și-a dedicat întreaga viață scrierii unei istorii a medicinei românești de la origini până în prezent. A scris numeroase și valoroase cărți despre istoria universală a medicinei. Este unul dintre întemeietorii Catedrei de Istoria Medicinei de la Universitatea de Medicină și Farmacie „Carol Davila”. A fost cunoscut în vremea lui și datorită rubricii săptămânale din ziarul Universul, intitulate „Sfaturile medicului”.
Nicolae Vătămanu fost fascinat și de fotografie. A avut aparate de fotografiat (deosebit de performante pentru acele timpuri) cu care a surprins mii de imagini din Bucureștiul pe care l-a iubit atât de mult. Din păcate, sacii de fotografii, cu imagini ale caselor și străzilor din București, au dispărut împreună cu el la cutremurul din 1977. Au rămas volumele cu povestiri despre lumea, locurile și obiceiurile de altădată din București. A scris cărți despre întâmplările dramatice, vesele, importante sau mărunte și despre locuitorii orașului, lucruri care altfel ar fi uitate și care merită să fie cunoscute.
Cele două cărți au mai fost publicate în 1973 și 1975.
