Trebuie să recunosc că m-am apropiat cu mari reticențe de această carte*) apărută în toamna anului trecut și o spun fără ezitare, pentru că sunt convins că foarte mulți eventuali cititori ar putea gândi tot atât de eronat, pe cât o făcusem eu. Eram convins că este încă o carte, poate una adusă la zi, despre fel și fel de descoperiri utile. Și nu numai. “Acasă” este și așa ceva, dar cu foarte mult mai multe!

Cum s-a născut ea o spune autorul în introducere: “Mi-a dat seama că asta e în principal istoria: mase de oameni care fac lucruri obișnuite. Până și Einstein va fi petrecut mari perioade din viața sa gândindu-se la vacanțe sau la noul lui hamac sau la cât de gingașă e glezna tinerei care cobora din tramvai pe trotuarul celălalt. Acestea sunt tipurile de lucruri care ne umplu viața și gândurile, și totuși noi le tratăm drept neesențiale și nedemne de luat în serios. ( …) Așadar, m-am gândit că ar putea fi interesant ca, într-o carte, să iau în considerare lucrurile obișnuite din viață, să le acord atenție măcar o dată și să le tratez ca și cum ele ar fi importante. Privind prin casă, am fost uimit și puțin înfricoșat când mi-am dat seama cât de puțin știam despre lumea domestică din jurul meu. Într-o după-amiază, în timp ce stăteam la masa din bucătărie jucându-mă cu solnița și pipernița, mi-am dat seama că nu aveam habar de ce, dintre toate condimentele din lume, suntem atât de atașați de sare și piper. De ce piper și nu cardamom, să zicem, sau sare și scorțișoară? Și de ce furculițele au patru dinți și nu trei sau cinci? Trebuie să existe motive pentru toate acestea. Îmbrăcându-mă, m-am întrebat de ce toate sacourile mele au un șir de nasturi inutili la fiecare mânecă. Am auzit la radio o referire la cineva care plătea pentru room and broad și mi-am dat seama că nu știu despre ce e vorba. Dintr-odată casa mi s-a părut un loc misterios. Așa că mi-a venit ideea să călătoresc prin ea, să mă plimb din cameră în cameră și să analizez modul în care fiecare dintre ele a avut un rol în evoluția vieții private. Baia va fi o istorie a igienei, bucătăria – a gătitului, dormitorul – a sexului, morții și dormitului și așa mai departe. Mi-am propus să scriu o istorie a lumii fără să ies din casă.”

Concluzia e notată câteva rânduri mai departe: “Istoria vieții într-o gospodărie nu este doar o istorie a paturilor, canapelelor și aragazurilor, după cum presupusem eu vag că ar fi, ci a scorbutului, guanoului, Turnului Eiffel, ploșnițelor, furtului de cadavre și cam a tot ce s-a întâmplat vreodată. Casele nu sunt refugii din calea istoriei, ci locul în care se sfârșește istoria.”

Urmarea e umitoare, chiar o istorie a lumii, cel puțin a lumii de la 1850 încoace. Bryson pleacă de la structura celei mai mari clădiri din lumea la 1850, Palatul Marii Expoziții a Produselor Industriale ale Tuturor Națiunilor, o seră uriașă din fier și sticlă, care acoperea o suprafață de 19 acri, botezată Palatul de Cristal și care a uimit lumea la acea vreme prin felul în care a fost construită și prin ce era capabilă să adăpostească. În aceeași vreme, la 180 km de Londra, se ridica o casă parohială cu o structură tipică pentru Anglia, la parterul și etajul căreia erau mai multe încăperi cu destinație specifică. Bryson le analizează pe rând și tot ce reprezintă ele, anume “marșul progresului care nu a fost în niciun caz previzibil și nu a avut același ritm.”

Aflăm evoluția casei, a spațiului de dormit, a bucătăriei și acareturilor, concomitent cu dezvoltarea agriculturii, a industriei, cu răspândirea bolilor și eradicarea lor, cu decăderea unor obiceiuri și apariția altora, cu modificările culinare, diversificarea alimentației, apariția pe rând a tuturor inovațiilor care ne ușurează traiul și pe care le socotim azi existând de când lumea.

Ușurința cu care trece de la un subiect la altul este uimitoare, cartea devine o poveste care farmecă și te poartă pe tărâmuri vechi sau mai noi, toate de basm, în care oameni obișnuiți și celebrități, excentrici și banali, inventatori și conservatori adaugă ceva informării noastre, indiferent de poziția lor socială. Și firește, afli de ce a apărut cutare instrument, cum s-a făcut cutare descoperire, care a fost rolul cutărui edil, altul decât îl consemnează de regulă analele, cum trăiau semenii noștri acum o jumătate de secol, acum un secol, acum două secole și cât de datori le suntem că avem ce avem astăzi.Atât de multe informații, încât ne-ar trebui un spațiu enorm doar să le enumerăm. Și cu fiecare dintre ele înțelegem schimbările făcute într-un timp relativ scurt, energia și eforturile consumate ca să beneficiem de tihna și confortul de care ne bucurăm cu toții.

“Acasă” este o carte pe care ar trebui s-o citească nu numai toți tinerii curioși, dar fiecare dintre noi și asupra ei ar trebui sa revină la răstimpuri dese pentru a ne umple de înțelepciune. Fără îndoială, o carte care merită să fie recomandată în această rubrică și care n-a fost promovată pe cât merită, pentru că din ea înveți istorie mai mult decât dintr-o carte de istorie limitată la bătălii și strategii geostrategice. Acasă le excede.

*) Bill Bryson – Acasă. O istorie a vieții private. Editura Polirom. Traducere de Ciprian Șiulea.