Omul politic
Intră de timpuriu, la vârsta de 23 de ani, în viața politică, în rândurile „partidei naționale” moldovene, militând pentru Unirea Principatelor Române și alegerea unui prinț străin la Tronul acestora. Participă direct la evenimentele legate de Unire ca secretar al Divanului ad-hoc al Moldovei (1857) și, apoi, al căimăcămiei din 1858. Încă din această perioadă de început își demonstrează devotamentul pentru cauza națională și o capacitate de muncă deosebită de care va fi stăpânit în întreaga sa viață, ceea ce a făcut să aibă o carieră politică îndelungată, de peste cinci decenii.
După Unire, a devenit secretar particular al lui Alexandru Ioan Cuza și intră în guvernul liberal condus de Ion Brătianu. La un moment dat, încetează colaborarea cu domnul Principatelor Unite, nu din motive personale (ca alții!), ci dintr-o anumită divergență de idei.
Ulterior Sturdza devine un colaborator politic apropiat a lui Carol I de-a lungul întregii sale domnii, această relație fiind bazată pe o prețuire reciprocă.
Reprezentant de seamă al liberalismului, D.A. Sturdza avea să fie de opt ori ministru, la aproape toate portofoliile existente în acea vreme (Lucrări Publice, Culte și Instrucțiune Publică, Finanțe, Afaceri Străine) și de patru ori prim-ministru (1895-1896, 1897-1899, 1901-1904, 1907-1908), fiind din acest punct de vedere una dintre personalitățile prodigioase ale politicii românești. De asemenea, a fost aproape continuu membru al Senatului și, la un moment dat, Președinte al acestuia.
Deși a fost unul dintre cei mai apropiați colaboratori ai lui Ion Brătianu, preluând conducerea Partidului liberal după dispariția acestuia, vreme de 17 ani (1899-1909), și apoi al lui Ionel Brătianu, ideile politice ale lui Dimitrie Sturdza se îndepărtau în bună măsură de doctrina liberală. Se poate spune că a fost reprezentatul unui „naționalism” destul de rigid, dar de aici până la a susține că a făcut tot ce a putut pentru a întârzia dezvoltarea politică și industrială a țării este o mare distanță. De fapt, prin felul în care și-a îndeplinit atribuțiile în posturile de mare răspunde pe care le-a deținut, Dimitrie Sturdza a contribuit în mod direct la desfășurarea acestor procese, iar înlocuirea sa la conducerea Partidului liberal s-a datorat stării de sănătate precare.
…și o mărturie de prețuire
Una dintre demnitățile pe care le-a deținut în dese rânduri și o perioadă îndelungată (1 august 1881 – 1 februarie 1885; 4 octombrie 1895 – 21 noiembrie 1896; 31 martie 1897 – 30 martie 1899; 14 februarie 1901 – 8 ianuarie 1902; 12 martie 1907 – 27 decembrie 1908) a fost aceea de șef al diplomației românești.
Activitatea sa în acest domeniu a fost nu numai fructuoasă, dat fiind că în această perioadă Regatul României a făcut pași importanți în sensul afirmării internaționale, dar și dificilă și de mare răspundere, căci ultimul deceniu al secolului XIX s-a caracterizat prin contradicții deosebite și pericole accentuate în ceea ce privește poziția țării în cadrul conflictului dintre statele care vor aparține Puterilor Centrale și Antantei. Să nu uităm că, în acest timp, România trebuia să-și respecte obligațiile față de Germania și Austro-Ungaria, cu care încheiase un Tratat secret, și, de asemenea, era necesar să nu fie deteriorate relațiile cu Franța, Marea Britanie și Rusia.
Pentru o vreme Dimitrie Sturdza a fost și ambasador (1868-1870) într-o altă țară cu o pondere deosebită în relațiile internaționale mai ales în Balcani, Turcia.
Istoricul
În această calitate, fără să fie autorul unor sinteze de mare cuprindere, Dimitrie Sturdza s-a remarcat într-o disciplină încă „tânără” la noi, dar cu o deosebită importanță în acest domeniu de investigație: numismatica. A adunat o colecție impresionantă de monede, medalii, decorații, donată ulterior Academiei Române. A publicat lucrări de specialitate „Numismatica Română” și „Bibliografia numismaticei române” și a pus bazele „Societății Numismatice Române”, al cărei președinte de onoare a fost.
De asemenea, a colecționat cu asiduitate documente istorice și cărți rare, pe care de asemenea le va dona treptat bibliotecii Academiei Române. Multe documente le-a valorificat el însuși prin inițierea cunoscutei colecții „Acte și documente relative la istoria renascerii României”, în zece volume, și continuator al colecției Hurmuzaki.
Studiile istorice pe care le-a publicat privesc relațiile internaționale ale României „Convențiunea cu Rusia” (1877), „Receuil de documents relatifs a la liberté de navigation de Danube” (Berlin, 1904), ca și momente importante ale istoriei țării: „Basarabia și Dobrogea” (1878), „Patruzeci de ani de domnie a Regelui Carol I” (1907), „Însemnătatea divanurilor ad-hoc din Iași și București în istoria renascerii României (1912). A publicat de asemenea lucrări de istorie financiară și doctrinare: „Banca Națională și reforma monetară” (1889) „Istoria și conservatorii” (1892), „Programul P.N.L.” (1896).
Oarecum în contradicție cu sobrietatea sa, Dimitrie Sturdza a fost și autorul unor pamflete politice.
Dimitrie Strurdza s-a afirmat și în domeniul academic. A fost membru din 1871 al Secției de Științe Istorice a Academiei Române. Ca o recunoaștere a activității sale culturale, a fost ales președinte al acestui înalt for științific între anii 1882-1884 și secretar general al aceleiași instituții din 1885 până în 1914.
Se va stinge din viață la 8/21 octombrie 1914, la vârsta de 81 de ani, după o lungă și grea suferință, fiind înmormântat la Cimitirul Bellu din București. Într-un fel, acesta a fost un „noroc”, căci nu a mai apucat să trăiască rușinea legată de fapta fiului săi (și ginere al P.P. Carp), colonelul Alexandru D. Sturdza, care, în 1917, a dezertat la dușman…
O demnă urmașă – Lucia Sturdza Bulandra
Moștenirea
…lui Dimitrie Sturdza poate fi considerată contribuția sa la ceea ce el însuși a numit „renașterea României”.
Această contribuție a fost remarcată de lucrări de specialitate, cum sunt cele ale istoricului Ion Bulei și aceea a Mihaelei Damean „Personalitatea omului politic Dimitrie A. Sturdza” (Cetatea de scaun).
O vreme un liceul militar i-a purtat numele, ca și Școala de studii liberale.
Familia Sturdza a avut nu numai o ascendență ilustră, dar și urmași care i-au făcut cinste, între care marea actriță Lucia Sturdza Bulandra.
Din familia Sturdza a mai provenit un alt diplomat și ministru de Externe, Dimitrie Sturdza, de care va fi vorba într-un episod următor al serialului nostru.