Istorie live la Râșnov și în Cetate/ de Andreea Chiriac Hentea

Un scriitor celebru spunea cândva că, în timp ce „istoricii ne spun ce s-a întâmplat în lume, romancierii ne spun cum au fost simțite toate acele lucruri”. A șaptea ediție a Festivalului de Film Istoric de la Râșnov (desfășurată în perioada 31 iulie – 9 august 2015) îmbină reușit ambele ipostaze, ba chiar le unifică printr-o a treia dimensiune, exprimată de filmul istoric, care, îmbinând acuratețea istoriei cu metafora scriiturii, dă viață unor imagini deseori zguduitoare, din stirpea celor care se imprimă definitiv pe retină.

Muzică sub cerul înstelat

Să asculți Mozart, Haydn, Dvorjak, Bartók, dar și Nino Rota și Ennio Morricone între zidurile unei cetăți medievale, interpretați dumnezeiește de „RTE ConTempo Quartet”, patru români superbi, dăruiți cu har, grație, umor, inteligență, care au cucerit lumea cu muzica lor, au susținut numeroase turnee mondiale și peste 1.200 de concerte în 46 de țări, au cântat în fața Papei Ioan Paul al II-lea (care i-a și încântat și i-a onorat, după cum povesteau, dăruindu-le o emoționantă cronică muzicală ad-hoc), a prințului Charles, dar și a Angelei Lansbury, a Anjelicăi Huston sau a lui Nelson Mandela. S-a întâmplat la Râșnov. Câte șanse sunt, iarăși, de a te delecta, în interiorul sacru și auster al Bisericii Evanghelice Râșnov, cu muzică germană de factură sacră și profană, ce încearcă să ne sugereze influențele geo-politice asupra culturii muzicale, în cadrul programului „Conexiuni și disensiuni în muzica germană”, în care vocea sopranei Ruxandra Cioranu dialoghează răpitor cu orga însuflețită de acordurile îngerești ieșite din mâinile Irinei Năstase și cu accentele grave ale violoncelului mânuit de Andrei Kivu? Cum răsună oare grădina Cetății Râșnov la acordurile de blues oferite de inconfundabilul Vali Răcilă (supranumit „Sir Blues”), în tandem cu pianistul Raul Kusak? Cunoscătorii știu prea bine că laudele sunt prea puține și prea sărace în asemenea caz… Și, pentru variație, aceeași grădină a Cetății Râșnov fiind, la mică distanță, gazdă a concertului trupei „Robin and the Backstabbers”, acei tipi inspirați și inimitabili pe care, o dată auziți la Radio Guerrilla, unde au avut numeroase single-uri nr. 1 numai de pe albumul de debut, „Bacovia Overdrive, vol. I: Stalingrad” (nu aveți cum să nu vă amintiți de „Vânătoarea regală”, „Soare cu dinți”, „Sat după sat” sau „Iguana făcătoare de minuni”, de exemplu) e imposibil să ți-i mai scoți din minte. Și asta după ce, tot în grădina Cetății Râșnov, superbia filmului suprarealist a fost evocată cu ingeniozitate în cadrul spectacolului de film și muzică, în fapt un puzzle intitulat „C’est réaliste un puzzle surréaliste?”, care aducea în prezent trei filme reprezentative pentru avangardismul european în cinema, amintindu-ne la ce visau dadaiștii și Urmuz, cu mult înainte de era digitală…

Filmul – cronică a istoriei într-un caleidoscop de culori, stări și emoții

Pentru a-i da însă festivalului de film istoric ce-i al festivalului, adică miezul său conceptual, cred că se remarcă de la sine, în primul rând, diversitatea extraordinară a selecției de titluri, de la film de ficțiune la documentar. Și chiar dacă multe dintre acestea au fost văzute deja în cinematografe, abia aducerea lor împreună le situează într-o spectaculoasă mise-en-abîme a faptului istoric, transformându-le în importante instrumente de evocare a momentelor și de descifrare a sensurilor trecutului, prezentului și viitorului. După „De neînvins” / „Unbroken” (2014), care a deschis vinerea trecută festivalul, ambițiosul film regizat de Angelina Jolie (după un scenariu semnat de frații Coen) care vorbește despre curajul de-a nu te lăsa învins nici chiar în miezul infernului și de-a rămâne fair-play și după întoarcerea din iad, festivalul a continuat cu extraordinarul „Aferim!”, al lui Radu Jude, care probabil că nu avea cum să fie difuzat într-un cadru mai puternic rezonant cu imaginea sa frustă și arhaică decât grădina Cetății Râșnov. Descriind soarta unor individualități care au făcut istorie, dar și destinele tragice ale unor popoare prigonite și scindate, care visează la reconcilierea post-istoriei, festivalul și-a propus să ofere explorarea celor mai variate personalități și zone ale spațiului și timpului. De la providențialul Papă Ioan Paul al II-lea, portretizat de regizoarea Jowita Gondek în filmul pentru televiziune „Generația Ioan Paul al II-lea: la răscruce de Drumuri” / „Generation John Paul II: Crossroads” (2007) și de Marcia DeSanctis în „Papa Ioan Paul al II-lea” / „Pope John Paul II” (2014) la eroicul părinte Gheorghe Calciu-Dumitreasa, înfățișat de Andrei Negoiță Zagorodnăi în documentarul „7 Cuvinte. Povestea unui biruitor – Gheorghe Calciu” (2015), de la uriașul actor Octavian Cotescu, de care am realizat încă o dată ce dor îmi este, evocat în „Divinul histrion – portret Octavian Cotescu”, al lui Dan Necșulea (2005) la nefericitul procuror Panait, protagonistul din „De ce eu?”, al lui Tudor Giurgiu (lansat în 2015), de la ermeticul Alan Turing, înfățișat în „Jocul codurilor” / „The Imitation Game” (R: Morten Tyldum, 2014) la nu mai puțin sclipitorul Stephen Hawking, personaj principal în „Teoria întregului” / „The Theory of Everything” (R: James Marsh, 2014), de la celebrissimii protagoniști din „Hemingway & Gellhorn”, a căror iubire furtunoasă e urmărită în filmul de televiziune din 2012 al lui Philip Kaufman (autor, ce vremuri!, al superbelor „Henry și June” și „Insuportabila ușurătate a ființei”), de la James Gralton, eroul mai curând local ales de implacabilul veteran Ken Loach pentru a-i spune, în 2014, povestea adevărată, în „Salonul lui Jimmy” / „Jimmy’s Hall ”, la lunetistul Chris Kyle, evocat de un alt veteran strălucit, Clint Eastwood, în „Lunetistul american” / „American Sniper” (2014), filmele de la Râșnov vorbesc convingător despre oameni care au schimbat lumea. Tot astfel, pe un ton răscolitor, „Căutarea” / „The Search”, al lui Michel Hazanavicius (2014) povestește despre tragedia războiului din Cecenia, dar și despre realitățile dure din armata rusă, „Timbuktu” (R: Abderrahmane Sissako, 2014) tulbură prin descrierea cruzimilor petrecute într-un oraș din statul Mali, atunci când acesta cade sub ocupația fundamentaliștilor islamiști, „Tangerines” / „Mandariinid” (R: Zaza Urushadze, 2013) descrie tensiunile etnice din Abhazia și urmările războiului abhazo-gruzin din 1992-1993, „Tăietura” / „The Cut” (2014), al multipremiatului Fatih Akin, urmărește pecetluirea destinului unui tânăr turc în timpul genocidului armean din 1915, același genocid descris și în documentarele „Orfani ai genocidului” / „Orphans of the genocide” (R: Bared Maronian, 2010) și „Strunga” (R: Cadri Abibula, 2007). Și dacă soarta națiunii americane este urmărită în două filme strălucite, pe care le desparte aproape un secol – în capodopera „Nașterea unei națiuni” / „The birth of a nation”, realizată în 1915 de D.W. Griffith, pionier și geniu al cinematografului, care a marcat numeroase inovații în tehnica filmului și în impresionantul „Lincoln”, al lui Steven Spielberg, din 2012 -, câteva filme la vizionarea cărora românii se pot înfrigura reînvie trecutul nostru destul de recent: „Poarta albă” (R: Nicolae Mărgineanu, 2014), „Q.E.D.” (R: Andrei Gruzsniczki, 2014), dar și documentarul „Supravegheat de Securitate în anii ’70-’80”, al aceluiași onest și discret Nicolae Mărgineanu. În fine, dar nu în final, „Cele 13 fețe ale războiului”, excelentul film-reportaj semnat de jurnalistul Adrian Ursu, a reușit să răsucească emoții neobișnuite în sufletul spectatorilor, aducându-le în față nu doar figura unei cântărețe britanice, Vera Lynn, care a ridicat, prin cântecele ei, moralul trupelor și a ajutat la alinarea durerilor răniților, ci a arătat și cântecele de război preferate, sentimentele răscolitoare, frica, disperarea și brutalitatea frontului, resimțite deopotrivă de foști soldați români, ruși, germani, americani și polonezi, ajunși acum veterani de război. Nu puține secvențe văzute în cinema se pot compara cu aceea în care generalul român Ion Dobran, ultimul pilot român care a luptat în al Doilea Război Mondial, și generalul american Barry Davies, povestesc, pe rând, cum s-au luptat în iunie 1944, pilotul român, cu aparatul său, Me 109, doborând Mustangul americanului, dar trăgând în avion și nu în pilot, pentru a-i mai da o șansă de supraviețuire. Aceste amintiri, împreună cu îmbrățișarea celor doi veterani după șaizeci de ani, fac parte din puterea aceea uriașă a cinematografului de a exprima inexprimabilul… Zilele acestea, Râșnovul respiră istorie, iar toate aceste emoții se petrec într-un cinematograf beneficiind nu doar de numele, ci și de portretele inegalabilului Amza Pellea, a cărui carismă pare că îl coboară din afișele de pe pereți, pentru a ne însoți în acest circuit de Formula 1 al filmelor istorice…

„Să te ferească Dumnezeu să trăiești vremuri interesante!” sau cât înțelegem din ce ni se întâmplă?

Dincolo de butada de mai sus, atribuită lui Deng Xiaoping, prezentul ne provoacă printr-o puzderie de lucruri complicate. Într-o epocă în care mărturiile atât de multe și variate despre trecut reașază dramatic istoria oficială, iar viitorul se scrie pe repede înainte, prezentul nu se mai poate lipsi de istorie. De cea sinceră, vie, fremătătoare, ale cărei sensuri ne sunt la îndemână poate mai mult decât oricând, numai să nu ne temem să le căutăm. Și să-i și ascultăm cu atenție, nu doar să-i auzim, pe cei care știu să le deslușească. Acest lucru s-a văzut foarte bine în secțiunea interactivă a Festivalului de Film Istoric de la Râșnov, care a constat într-o serie de prelegeri de nivel înalt academic, dar foarte libere și deschise, cu întrebări și răspunsuri fără plasă de siguranță, susținute într-o retorică seducătoare de personalitățile invitate la Școala de vară Astra – Adrian Cioroianu, Mihai Răzvan Ungureanu, Călin Hentea, părintele Constantin Necula, Dan Dungaciu, Theodor Paleologu, Liviu Tofan, Aurora Liiceanu, Sever Voinescu, Sorin Ducaru, Cristian Teodorescu. Numai câteva dintre titlurile acestor prelegeri extraordinare –  moderate cu farmec, verb și spirit de Sorin Mândruțescu – exprimă foarte mult din caracterul lor provocator, iconoclast, dar, mai ales, extrem de actual: Al Doilea  Război Mondial – câștigători, ȋnvinși, victime, martori, Cât mai ține Europa?, Despre istorie și propagandă – de la Tudor la Aferim!, Papa Ioan Paul al II-lea, Ce ne unește / desparte de Basarabia?, The birth of a nation, Spre un nou Orient-Mijlociu? Fracturi identitare, conflicte si reconfigurarea ordinii geopolitice in regiune, Disoluția Iugoslaviei, Secesiuni în fostele state din URSS, Cum a schimbat tehnologia comunicarea? Războiul hibrid și noul context de securitate‎ la frontiera estică a Alianței Nord Atlantice, Războiul civil ȋn Statele Unite, Cât Ceaușescu a rămas ȋn noi?, Armenii din România: povestea unei comunități, ieri și astăzi.

Când istoria sare din pagină și vine lângă noi

Și, în timp ce în sala de cinema se dezbăteau asemenea teme istorice fierbinți, pe străzile Râșnovului sau în Cetate te puteai întâlni în orice clipă cu extraordinarii și entuziaștii membri ai Asociației „6 Dorobanți”, costumați în uniforme impecabile, autentice până la detaliu, care evocau bătălia de la Waterloo, conduși de ilustrul doctor și cercetător Adrian-Silvan Ionescu (căruia îi cunoșteam demult pasiunea pentru asemenea reconstituiri istorice de o frumusețe și acuratețe emoționante, care m-au uimit și fermecat peste măsură) și de neobositul și impecabilul specialist în istoria uniformelor militare Horia Șerbănescu de la Muzeul Militar Național. Spectaculoase, uluitoare, uniformele erau înnobilate și prin alura demnă a purtătorilor lor, care, sfidând soarele arzător, își purtau cu stil și fără reproș ținutele, aducându-ne istoria în dimensiuni reale, drept în fața ochilor și demonstrându-ne încă o dată cât de vie, cuceritoare și pasionantă poate fi. Creând, cu entuziasm, pasiune, inteligență și o muncă uriașă, căreia numai ei îi cunosc nenumăratele ore, inițiatorul festivalului, inspiratul, energicul și mereu prezentul Mihai Dragomir, precum și toți entuziaștii implicați în realizarea sa, au reușit să creeze un loc în care poți vedea filme care remontează istoria în imagini, în care poți auzi interpretarea evenimentelor de la cei care știu ce înseamnă istorie, uneori fiind chiar protagoniști ai scrierii ei, poți cumpăra câteva dintre cele mai interesante și noi cărți de istorie de la mini-târgul de carte, în care poți urca la Cetatea ale cărei ziduri vorbesc despre trecut și te poți întâlni cu personaje desprinse din cărți, filme și tablouri. Un insolit history land, dacă vreți, care își susține perfect sloganul, spunând totul despre rostul acestei manifestări: „Ca să înțelegi ce ți se întâmplă”.