Literatura groazei
Se poate afirma pe drept cuvant ca impactul multora dintre lucrarile inspirate de fenomenul terorist depasesc productiile „literaturii de groaza” care s-au impus publicului de-a lungul secolelor XIX si XX.
De fapt, marcarea unor acte de violenta si cruzime inspirate chiar de evenimente istorice (cuceriri, razboaie, revolutii) s-a produs cu mult inainte ca terorismul sa se impuna ca fenomen global, artistii dand dovada, si in acest sens, de o reala putere de previziune.
Astfel, intr-un poem publicat in 1783, scriitorul englez William Blake prevede unele scene de groaza care vor avea loc in timpul Revolutiei Franceze in versuri precum „Teroarea furioasa pluteste pretutindeni”, „Teroarea este ca o cometa”. Si o serie de pictori au fost inspirati de evenimente si scene terifiante antrenate de evenimente istorice contemporane lor: David (Marat asasinat), Goya (Dezastrele razboiului).
Impactul terorismului asupra spiritualitatii contemporane preocupa numerosi cercetatori. Spre exemplu, in 2006, apare volumul Art in the Age of Terrorism (Arta in epoca terorismului) de Graham Coulter-Smith si Maurice Owen, in care fenomenul este analizat din perspectiva „conflictului dintre culturi” si al globalizarii. In lucrarea saTerrorism and Modern Literature (Terorismul si literatura moderna), Alex Houen se refera la o ampla galerie de scriitori care au inclus in lucrarile lor ecouri ale fenomenului terorist, de la romancieri la eseisti: Joseph Conrad (Agentul secret), Kafka (Colonia penitenciara), Albert Camus (Mitul lui Sisif).
Intre realitate si fictiune
Categoria cea mai importanta a lucrarilor inspirate de fenomenul terorist este aceea care incearca sa valorifice datele si experienta unor evenimente sau biografiile unor protagonisti din acest domeniu in lucrari teoretice si in productii beletristice. „Eroii” principali ai unor asemenea lucrari sunt organizatiile si conducatorii lor care au marcat istoria terorismului contemporan. In ceea ce priveste oglindirea activitatii Fractiunii Armata Rosie (RAF) in domeniul literaturii, unul dintre cele mai realizate romane este acela al lui Heinrich Boll (Onoarea pierduta a Katharinei Blum), inspirat de climatul politic din Germania Occidentala in perioada de varf a atentatelor desfasurate de aceasta organizatie. De mentionat sunt si acele lucrari care incearca sa explice aparitia si activitatea acestei organizatii: Hitler’s Children: The Story of the Baader-Meinhof Terrorist Gang (Copiii lui Hitler. Istoria gruparii teroriste Baader-Meinhof) de Jillian Becker (1998) si Der Baader-Meinhof Komplex (Complexul Baader-Meinhof) de Stefan Aust (1998). Numeroase lucrari au fost consacrate figurii „emblematice” a RAF, Ulrike Meinhof, intre care cea mai interesanta este Ulrike Meinhof und die deutschen Verhaltnisse (Ulrike Meinhof si relatiile germane) dePeter Bruckner (1976). Si in domeniul cinematografic, numeroase pelicule (documentare sau artistice) au fost inspirate de viata si moartea aceluiasi lider al RAF, intre care atrage atentia filmul So macht Kommunismus Spass (Asa face placere comunismul), realizat chiar de fiica lui Ulrike Meinhof, Bettina Rohl, in 2007. Au fost produse si o serie de pelicule despre existenta unor membri ai gruparii dupa caderea acesteia: Die Stille nach dem Schuss (Linistea de dupa sfarsit), in 2000 sau The Best of Youth (Cel mai bun dintre tineri) in 2005. Nici domeniul artelor plastice nu ramane indiferent la acest subiect: pictorul norvegian Odd Nerdrum realizeaza lucrarea The Murder of Andreas Baader (Asasinarea lui Andreas Baader), iar in cel al muzicii, este de amintit o opera de de Helmut Lachenmann, continand texte redactate chiar de una dintre membrele RAF, Gudrun Ensslin. Si activitatea organizatiei AUM a inspirat o serie de lucrari, intre care se detaseaza Underground: The Tokyo Gas Attack and the Japanese Psyche (Metroul: Atacul cu gaz de la Tokyo si psihicul japonez) de Haruki Murakami, interesanta prin faptul ca, dincolo de tentatia senzationalului, este consacrata reactiilor pe care atentatele le-au starnit in sanul societatii japoneze. In afara de filmele documentare, este de amintit si pelicula Distance (2001) inspirata de activitatea organizatiei AUM proiectata in viitor, care are desigur valoarea unui avertisment. Bibliografia consacrata activitatii organizatiei teroriste Al-Qaeda are preponderent un caracter documentar si este deosebit de cuprinzatoare. Dintre lucrarile cu caracter general al caror scop este acela de a surprinde cu obiectivitate sursele si motivatiile activitatii organizatiei, sunt de amintit Al-Qaeda: In Search of the Terror Network that Threatens the World(Al-Qaeda: In cautarea retelei teroriste care ameninta lumea) de Jane Corbin (2003), Terror in the Name of Islam (Teroare in numele Islamulului) de John Esposito (2002), The Al Qaeda Connection: International Terrorism, Organized Crime (Reteaua Al Quaeda: terorismul international, crima organizata), And the Coming Apocalypse(Apocalipsa care vine) de Paul Williams (2005).Numeroase sunt si volumele consacrate figurii centrale din Al Qaeda, Osama bin Laden, unele dintre ele fiind realizate pe baza unor contacte directe cu acesta. Primul jurnalist care a realizat un interviu cu bin Laden, Peter Bargen, publica, in 2004, volumul The Osama bin Laden I Know: An Oral History of al Qaeda’s Leader(Osama bin Laden pe care l-a cunoscut: o istorie orala a liderului Al Qaeda). Tot pe baza unor 
discutii cu liderul Al Qaeda, Randall Hamud publica, in 2005, volumul Osama Bin Laden: America’s Enemy in His Own Words(Osama bin Laden: Dusmanul Americii in propriile sale cuvinte).
Interesante sunt desigur si textele apartinand unor persoane din interiorul organizatiei, cum este, de exemplu, Fawaz Georges: Journey of the Jihadist: Inside Muslim Militancy(Jurnalul unui jihadist: in interiorul militantismului mahomedan), 2006.
Actiunile unor organizatii teroriste din Palestina au inspirat si o serie de pelicule, intre care cele mai cunoscute sunt Sword of Gideon (Sabia lui Gideon), realizat in 1986, si Munich (Munchen), realizat de Steven Spielberg in 2005, inspirat de atentatul desfasurat de membri ai organizatiei Septembrie Negru cu ocazia Jocurilor Olimpice de la Munchen (1972) si de masurile de pedepsire a acestora intreprinse de Israel.
Romanele terorismului…
…constituie un gen al literaturii de fictiune care cunoaste, in momentul de fata, o deosebita inflorire si priza la public. Cele mai multe asemenea lucrari sunt inspirate de evenimente si personaje din lumea reala a terorismului, incercand o „radiografiere” a acesteia, uneori cu rezultate la fel de interesante ca si acelea ale studiilor istorice si politologice. Iar unele dintre evenimentele pe care le imagineaza au adesea valoarea unor avertismente… O serie din aceste „romane ale terorismului” pun accentul pe actiune si mai putin pe analiza psihologica, asa cum sunt cele ale lui John Le Carre: Absolute Friends, care se petrece in mediul studentesc radicalizat din Berlinul anilor 60 si pune sub semnul indoielii eficacitatea masurilor antiteroriste ale autoritatilor,The Little Drummer Girl, care nareaza eforturile unui agent israelian de a anihila actiunile gruparilor palestiniene in Europa. In numeroase romane ale lui Gerard de Villiers din seria SAS, avandu-la ca erou principal pe printul Malko Linge, agent CIA, terorismul mondial constituie subiectul principal. Exista o adevarata “bibliografie” Al-Qaeda (Al Quaida attaque, L’or d’Al-Qaida, Le sabre de Bin Laden, Bin Laden, la traque), ca si despre alte subiecte din lumea terorismului (La Traque Carlos, Armageddon , L´ homme de Kabul). Un alt scriitor care si-a castigat un real prestigiu ca autor de romane de actiune si spionaj, Tom Clancy, abordeaza tema terorismului in unele dintre volumele sale, intre care The Sum Of All Fears , unde RAF incearca sa atraga SUA si URSS intr-un razboi nuclear. Subiectul a captivat insa si scriitori contemporani reputati care, dincolo de aspectele spectaculoase, au acordat atentia analizei cu mijloace literare a motivatiilor, implicatiilor fenomenului terorist, profilului moral al personajelor apartinand acestui mediu. Un ecou deosebit l-a starnit romanul Terrorist (2006), scris de unul dintre cei mai importanti prozatori americani, John Updike, in care este narata biografia unui egiptean, cetatean al SUA, care se implica in actiuni teroriste. Laureatul Premiului Nobel Orhan Pamuk supune analizei psihologice personaje aflate la limita dintre lumea islamica si cea occidentala, din randul carora s-au recrutat o serie de teroristi (Zapada – 2002) sau care se implica in „asasinate diplomatice” (Shalimar the Clown – 2005) Este de remarcat ca si unii scriitori de origine araba au abordat subiectul intr-o perspectiva apropiata mediului din care provin: Naguib Mahfouz (The Day the Leader was Killed) despre asasinarea presedintelui Egiptului Anwar Sadat, Sahar Khalifeh (Wild Thorns) despre existenta populatiei din Fasia Gaza, de unde s-au recrutat numerosi teroristi.