Timpul presează, piețele se îngrijorează, iar țara supraîndatorată și aflată în recesiune întârzie să adopte decizii urgente și dificile, însă niciun scenariu nu prevalează imediat.
Adevăratul învingător al scrutinului de duminică și luni, fostul umorist Beppe Grillo, a cărui Mișcare Cinci Stele (M5S) a cristalizat votul de protest obținând un sfert din buletinele introduse în urne, a refuzat ferm un acord asupra unui program comun de reforme concrete (tăieri ale cheltuielilor de natură politică, măsuri destinate șomerilor și muncitorilor săraci) care i-a fost propus de liderul stângii.
Grillo a mers mai departe, caricaturizându-l pe Pier Luigi Bersani, pe care l-a catalogat drept “un zombi”, pe blog, acuzându-l că îi “hărțuiește politic” alegătorii, prin încercarea de a-i atrage în tabăra sa.
Beneficiind de o majoritate solidă în Camera Deputaților, coaliția lui Bersani este minoritară în Senat și ar avea nevoie să primească fie susținerea M5S, care are 54 de mandate în această Cameră, fie a coaliției de dreapta a lui Silvio Berlusconi, pentru a trece de testul unui vot de încredere inițial ce permite unui guvern să intre în funcțiune.
Il Cavaliere s-a declarat dispus să îi ofere, în anumite condiții, o susținere lui Bersani, o ipoteză pe care activiștii de stânga și anturajul liderului stângii o resping cu fermitate.
Nici Il Cavaliere și nici Grillo nu intenționează, în schimb, să încheie o alianță între ei.
“Beppe Grillo va fi cel care va decide dacă vrea noi alegeri sau nu. El are un rol central, mingea se află în terenul său”, a apreciat Roberto D’Alimonte, un profesor de științe politice.
Colorând și mai mult scenariul italian, numeroși activiști M5S l-au contestat pe Beppe Grillo atunci când acesta a respins în mod aprioric un acord cu stânga.
Într-o încercare de a calma îngrijorarea la nivelul Uniunii Europene (UE), președintele italian Giorgio Napolitano a promis joi, în cursul unei vizite în Germania, că peninsula “își va asuma responsabilitățile și partea sa de sacrificiu” în vederea construcției europene. El a recunoscut, totuși, că “nu există posibilitatea unei accelerări” a formării unui guvern, care are de așteptat până la jumătatea lui martie.
Îniante de aceasta, Constituția italiană prevede o fază exploratorie, în cursul căreia președintele primește diverse partide la consultări pentru a vedea dacă poate fi formată o majoritate.
Rezultatul alegerilor italiene a provocat stupoare și jenă în UE, în general, dar și în Germania, principala promotoare a austerității.
El a relansat, totodată, dezbaterea asupra politicilor de austeritate promovate de Bruxelles și Berlin, care reclamă o continuare a eforturilor bugetare din partea unor țări fragilizate membre ale zonei euro.
“Un singur lucru este clar după alegeri, și anume acela că Italia are o majoritate împotriva (cancelarului german Angela) Merkel”, scrie cotidianul berlinez Tagesspiegel, citând un jurnalist italian.
Piețele financiare au dat totuși dovadă de o rezistență surprinzătoare, convinse de faptul că se va forma o coaliție care să guverneze țara.
“Piața a învățat să suporte acest sentiment de incertitudine politică din zona euro”, a apreciat Renaud Murail de la Barclays Bourse.
În opinia profesorului Guglielmo Meardi de la Warwick Business School, “Italia, obișnuită cu instabilitatea parlamentară”, ar trebui să fie în măsură “să se mențină în direcția bună până la toamnă, pentru a organiza noi alegeri atunci, în același timp cu Germania”.
“După această dată, având în vedere că nu mai sunt programate alegeri (în țări importante UE, după cele franceze, germane și spaniole), va fi posibil să aibă loc discuții mai serioase între principalele țări din zona euro asupra guvernanței economice în Europa”, a conchis Meardi.