La ora actuală, Premiul “Val di Comino”, care se acordă anual
la Alvito, în Ciociaria, contează drept al treilea, după unii chiar
al doilea dintre premiile literare ale Italiei, în ordinea
importanței lor. A ajuns de-acum la a XXXV-a ediție, ceea ce spune
destule despre seriozitatea organizatorilor, despre tenacitatea și
inspirația cu care au știut să transforme o inițiativă inspirată,
lansată în 1976, într-o manifestare culturală cu caracter
permanent, din ce în ce mai bine pusă în valoare.
De-a lungul anilor, premiul a încununat poeți contemporani
importanți, de la Pietro Cimatti și Andrea Zanzotto, până la
Roberto Rossi Precerutti și Pier Luigi Bacchini, cel din urmă chiar
în această toamnă. Distincția se acordă și pentru eseu, unde lista
e iarăși lungă și “grea”, începând cu Elio Gioanola și Claudio
Magris, ca să ajungă la câștigătorul din acest an, Emerico
Giachery. Între traducătorii premiați la Alvito figurează, pe lângă
italieni, și autori străini (bunăoară Lev Verșinin, Philippe
Renard, Gham Shyam Singh, Panos Misserlis și Carlos Vitale) care
s-au remarcat prin contribuția lor la cunoașterea literaturii
italiene contemporane în limbile și în țările din care provin.
Premiul îi vizează, de asemenea, pe jurnaliști, în dubla lor
formulă de manifestare, presa scrisă și comentariul televizat, iar
din 2005 încoace s-a acordat și unor actori importanți (Giancarlo
Giannini, Giuliano Gemma, Enzo De Caro, recent italo-americanului
Vincent Spano) pentru recitalurile lor consacrate poeziei.
O manifestare cuplată cu cea descrisă mai sus, dar de dată mai
recentă (ajunsă la a VIII-a ediție), este Premiul European de Proză
“G. Ferri – D.H. Lawrence”, purtând numele unui publicist născut
prin partea locului și manifestat energic în Roma începutului de
secol XX, alături de celebrul scriitor englez, care și-a localizat
unul dintre romane în decorul de pregnantă frumusețe al localității
Picinisco din Val di Comino.
Ceea ce ne interesează în mod deosebit pe noi este, însă,
Festivalul Internațional de Poezie din Alvito și Val di Comino,
ajuns și el la ediția a XVIII-a, și în cadrul căruia în această
toamnă (27 septembrie – 2 octombrie) poezia română s-a bucurat de o
atenție specială. Principalul organizator al tuturor acestori
sărbători literare emanate din Ciociaria este venerabilul și
distinsul poet Gerardo Vacana, om cu o faimă de invidiat în zonă,
care a reușit din nou să canalizeze spre obiective culturale
importante energiile locului, ca și sprijinul autorităților
provinciale, regionale și comunale.
Pentru cine nu cunoaște mai îndeaproape ținutul, amintindu-și
eventual doar de un celebru film italian de pe la mijlocul
secolului trecut, La Ciociara, trebuie să spun că teritoriul
purtând acest nume, Ciociaria, se află mai la sud de Roma (Lațio,
totuși, în marginea dinspre parcul național al munților Abruzzi) și
mai la nord de Napoli: o depresiune largă, înconjurată de piscurile
împădurite, parțial golașe ale Apeninilor, și unde sate sau mici
orășele se cațără pe pante copleșite de livezi cu măslini și
smochini, alcătuind structuri urbane în trepte, cum cred că numai
în Grecia mai poți să vezi. Cu frumusețea lor calmă, caldă și
tulburătoare, locurile se invită singure pe planșeta pictorului,
ceea ce se poate constata de altfel și în atelierele principalilor
artiști plastici din regiune, Gianfranco Renzi din Alvito și
Luciano Tocci din San Donato.
Oaspeții Festivalului au fost francezii Georges Drano și
Nicole Stamberg, spaniolii Carlos Vitale și José Antonio Martínez
Muñoz, elvețienii Jacques Meylan și Raquel Soares, austriecii Hans
Raimund și Franziska Stransky, camerunezul Ndjok Ngana și,
bineînțeles, românii, poeți și traducători, invitați de dinamicul
Gerardo Vacana și în virtutea relațiilor lor speciale cu limba,
cultura și literatura italiană. Vasile Igna odinioară, la Editura
Dacia, a publicat ediții monumentale din poezia italiană clasică
(Petrarca, Leopardi) și contemporană (Montale). Mircea Petean, de
asemenea, la Editura Limes, continuă tradiția aceasta printr-un
interes constant acordat promovării spre public a prozei și poeziei
italiene de azi. Între volumele traduse de Doina Opriță, cele mai
multe sunt plasate sub numele unor scriitori italieni contemporani.
Ca să nu mai amintesc decât în fugă că și semnatarul acestor
rânduri se străduiește să construiască o punte de
interculturalitate printr-un proiect de lirică bilingvă, în care
valorile speciale ale Ciociariei se întâlnesc cu cele mai generale,
din întreg spațiul cultural italian. O prezență mai veche în
peisajul Festivalului, Marta Izsak, s-a aflat de asemenea între
invitații din această toamnă. Mai rămâne să-l pomenesc pe Ioan Es.
Pop, care descoperă lumea colorată a Italiei abia acum, dar a cărui
poezie a produs o excelentă impresie în locurile unde a fost
audiată, în original și în traducere italiană. Ca să nu fiu
învinuit de exces de modestie, ar trebui să adaug că versurile
tuturor s-au bucurat de o bună primire în cadrul acestei secvențe a
Festivalului care s-a organizat ca Săptămână a Poeziei Românești în
Ciociaria, fiind onorată, în consecință, și de prezența
reprezentanților Ambasadei României și Accademiei di Romania,
aceasta din urmă prin directorul său, istoricul Mihai
Bărbulescu.
Toamna în Val di Comino este ea însăși o poezie, care se
impune simțurilor în chip năvalnic și absolut memorabil, fie la
abația din Montecassino, fie la cea din Casamari (unde a avut loc
și o pasionată masă rotundă despre traducerile literare), fie în
locuri de uimită contemplare a naturii, precum Termele lui Varro
din Cassino sau piața centrală din Picinisco, de unde valea și
munții care o fac posibilă și o ocrotesc se pot admira într-o
panoramă splendidă. În cadrul acesta general aș spune că și poezia
noastră s-a simțit excelent, recitată sub cerul liber, în decorul
de clasică sobrietate al teatrului roman din Cassino, ori pe scena
teatrului comunal din Alvito, ori în Auditorium-ul din Gallinaro,
nu departe de locul unde mulțimile vin în pelerinaj la sanctuarul
miracolului ce poartă numele de “Copilul Isus”.
Dar cred că nu greșesc deloc precizând că poezia s-a simțit
extraordinar de bine mai ales în mijlocul celor mai tineri
spectatori și actori totodată, fiindcă elevii școlilor din Alvito
și împrejurimi ne-au rezervat surpriza de a pregăti și susține ei
înșiși lectura versurilor noastre, bucurându-ne pe noi, ca autori,
și bucurându-se ei înșiși de întâlnirea cu cei ce, în diverse limbi
europene și nu numai, produc gânduri lirice și metafore împărtășite
de public și împărtășite reciproc.

Subiecte #Italia#toamna literara