bucăți din suflet
cu același lut sângeriu de culoarea iubirii
acea poveste pe care nici măcar zeii nu au îndrăznit
să și-o închipuie.
construim linia orizontului peste muritori
și închipuim un astru luminos între stelele centaurilor
timpul ne îngrămădea sărutările în aceeași iubire
te făceam dragoste nopți la rândul.
* * *
când zidurile nu vor mai avea pumni care să bată
să știi atunci că inima mea îți va atinge urechea.
vei fi existat în cerul meu precum o piatră filozofală
în negrul corbilor voi grava primul sărut
au fost primii noștri delfini.
datorită lor ne-am văzut adâncurile.
vreau să îți beau durerea
să o transform într-un cheag de sânge în mine
să găsesc surâsul tău la capătul pământului
și să-i mulțumesc lui Dumnezeu.
până și otrava din mine e un leac.
* * *
privește luna de pe cer
încețoșată
cum își cere dreptul la o gheară în suflet
nu îi poți adormi lupii cu ecoul plânsului.
Emanuel Mihail Pătrășcioiu (București) este absolvent al Școlii Populare de Arte, absolvent al Facultății de Muzică, secția Pedagogie muzicală, cu master în Arte Muzicale. A lucrat ca redactor muzical la TVRM, pianist Arts Concept Café.
Este autorul a cinci volume de versuri: Vis de pasiune (Editura România de Mâine, 2012), Legământ (Editura România de Mâine, 2012), Tăceri ,,în gura mare” (Editura Moroșan, 2013), Ubermensch (Editura Mantaua lui Gogol, 2014).